Comentariile membrilor:

+ *
marin badea
[22.Jun.17 13:46]
(Ne)liniști și (ne)regăsiri, ambele expuse într-o manieră firească, fără șocuri cu ifose de deșteptăciuni literare, tot cred că naturalețea va ieși învingătoare, până la urmă. Și naturalețea e acolo când chiar ai ce spune și când chiar simți ceea ce vrei să spui. Evident că, în casa bunicii, îngerii locuiesc imediat lângă sobă. De rezonanță!

 =  cuvinte
Roman Anamaria
[22.Jun.17 16:28]
frumoase, pentru care mulțumesc mult, deopotrivă pentru (în)semnul luminos; și, cel mai mult, pentru rezonanță!

+ ochelarii bunicii
Cristina-Monica Moldoveanu
[22.Jun.17 20:22]
Mulțumesc că, datorită acestei confesiuni care a atras atenția cititorilor, am descoperit și celelalte poezii și texte ale dvs. Anamaria, ruperi de pîine spirituală/sufletească în care îngerii din lumea de sus sînt un motiv des invocat, la fel ca în acest text. Apreciez această mărturisire poetică și imboldul de a păstra calmul și dragostea și sfințenia de a trăi fiecare clipă și fiecare zi din viață cu lumină în gînd și de a evita mînia, lucru care nu este plăcut unui suflet creștin și nici unui înțelept stoic sau pur și simplu matur. Mînia nu folosește la nimic, așa cum e scris și în cărțile sfinte și în literatură, și doar cu duhul blîndeții am putea eventual îndrepta nedreptățile și greșeala altora mai săraci spiritual, care pot arunca cu pietre în ființele nevinovate din simplul motiv că noi, cei buni, nu reușim să ne păstrăm echilibrul și pacea sufletească. Noi suntem pietrele, dar niște pietre cu inimă iubitoare, ei sînt valurile care cresc sau se domolesc și uneori spumegă dacă noi nu reușim să păstrăm liniștea și iubirea calmă și dreptatea în sufletul nostru. Sîntem cu toții responsabili. Nu cred că refugiul monahal este singura soluție, cred că putem trăi liniștea raiului și în lumea laică, păstrînd ”credința, nădejdea, dragostea”. Cu toții avem lîngă suflet ochelarii aceia legați cu sîrmă. Mă bucur că ați reușit să credeți că gîndul dvs. ajută mesteacănul să crească, văd în acest lucru un misticism asumat cu lumină în suflet, ca și în celelalte texte ale dvs. Sînt de acord cu toate concluziile dvs., mă doare puțin doar faptul că vă simțiti judecată pentru faptul că v-a fost milă de cîinele nedrept lovit de oameni răi. Mila este o virtute creștină și un lucru normal, dar trebuie să fim în stare să o trăim fără mînie, așa cum spuneți și dvs. Dar pentru noi, ca oameni, este greu să fim răbdători cu cei nedrepți și violenți, este normal să ne doară și să ne pese. Consider că dacă sîntem martori ai unor scene nedrepte și numai dacă nu putem face nimic ca să îndreptăm răul, atunci suntem datori să ne păstrăm iubirea și gîndul curat în suflet, adică, spus mai simplu, să nu aruncăm gaz peste foc. Dacă am fi orbi și surzi și nu am vedea sau auzi nimic din ce e rău în lume, și atunci trebuie să păstrăm frumosul și binele și adevărul în suflet.

 =  pentru
Roman Anamaria
[22.Jun.17 22:27]
cuvinte, pentru aprecieri, pentru steluțele-gemene, :) pentru efortul (re)depus de a scrie atât de frumos despre textul meu, mulțumesc mult, Cristina-Monica Moldoveanu! Mulțumesc și pentru evidențiere și, în general, sunt recunoscătoare pentru tot!

 =  Talent dublat de credință, modestie și moralitate
Nicolae Diaconescu
[23.Jun.17 02:18]
Acum te-am descoperit. Am citit mai multe din textele tale și în fiecare din ele m-ai surprins, inclusiv în Colind care are puțini cititori. De ce ATRAG creațiile tale? Fiindcă ești sinceră! Aceasta e una din condițiile esențiale pentru un creator. M-am simțit așa de bine în camera cu îngeri! Parcă eram la mine acasă, în Vulturești, Muscel. În copilărie totul pare luminos deși nedreptatea lovește la tot pasul. Nu știu dacă profesezi meseria pentru care te-ai pregătit, probabil că nu,n-ai fi avut voie să postezi pe un site literar cu numele real!
În concluzie, dacă ai fi fost avocată, te-aș fi ales să mă aperi în lungile mele procese, fiindcă nu te-aș fi crezut în stare să trădezi! Vezi cât de convingătoare ești prin ceea ce ai scris?

 =  sinceritatea
Roman Anamaria
[23.Jun.17 09:28]
e binecuvântare și blestem, deopotrivă; fiecare bănuț își are reversul. Dar voi privi acum doar partea strălucitoare a acestuia și vă mulțumesc din suflet, domnule Nicolae Diaconescu, pentru mișcătoarele cuvinte lăsate aici!




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii și să te autentifici.

Înapoi !