| + o liniște străină... | Teodor Dume [11.Jun.17 17:01] |
| o poveste de vis cu drumuri deschise și ramificații care duc fiecare înspre sine însuși. găsesc aici popvestea magică a cuvântului dar și a iubirii. o deschidere atentă care-mi reliefează dorință dar și liniște. "Se pare că mergeam alături, deși nicio umbră nu ni se-alătura. Nu era niciun drum, doar o mare de alb. Nu știam dacă pășeam, dacă pluteam sau, pur și simplu, lumea se deplasa fără noi. Ceva începuse, fără să se termine odată cu visul, rămânea, ca o părere, să ne limpezească orizontul." nu este o teoretizare despre idee sau vis, ci pur și simplu întregul de aici surprinde și impresionează. cel puțin pe mine m-a prins pentru că fiecare detaliu pornește dintr-o cunoaștere dar și o dorință ținută, poate, sub tăcere, dar accesibilă fiecăruia. nu sunt cuvinte înzorzonate ci cuvinte care descriu și pătrund în profunzimea stărilor așa cum le simte autorul și care împlinesc. mi-a plăcut acest text în mod deosebit luminerz cu sinceritate, | |
| = * | George Pașa [16.Jun.17 18:48] |
| Mă bucur că v-au plăcut versurile acestea, domnul Dume. Nu e cine știe ce aici. Mie mi se par mai bune poeziile pe care le-am scris în prozodie clasică. Mulțumesc! | |