| = Lumea tineretii noastre | Viorel Darie [08.May.17 10:53] |
Da, într-adevăr, cele descrise de autorul Nicolae Tomescu sunt atât de reale, atât de amănunțit, ingenios reconstituite, încât citind m-am simțit ca și cum aș fi făcut o călătorie in trecut, să revăd toate acele imagini ale socialismului, acele realități sociale, scenă cu scenă, cu tipuri de oameni specifici epocii, fapt care, întrucâtva face bine memoriei, să reîntâlnești vremuri trăite odinioară. Ce e interesant, că privim acele vremuri fără ură, fără răzbunare, știm ca așa a fost atunci. Aveam și unele mici bucurii care nu erau întrutotul suprimate. Văd, totuși, ca aveați resurse ceva mai însemnate de aprovizionare cu alimente, cu carne de miel sau de vițel, în spetă. De! ca în Ardeal, oamenii erau mai înstăriți, în ciuda străduinței autorităților de a deposeda totul de la omul muncitor, de a ține populația la cheremul "gânditorilor epocii de aur". Text reușit, de mare valoare documentară. Dar și extrem de plăcut de citit, mai ales pentru cei care au trăit acele vremuri. Cu stima Viorel Darie | |
| = Re: Lumea tinereții... | nicolae tomescu [09.May.17 10:06] |
| Îmi pare bine că găsiți textul de valoare documentară. Așa l-am vrut când am început să-l concep. Din orice unghi am privi, logic, moral, religios etc, ura și răzbunarea nu fac bine nimănui. Atât doar că nu trebuie să se uite, ca nu cumva să se repete. În legătură cu resursele, oamenii de atunci, făceau ce făceau, și, de frică, își umpleau frigiderele. Scriind mi-a duc aminte de o povestire a lui Jack London: după ce un om suferă cumplit de foame, prin nordul îndepărtat, când ajunge la liman pe sub perină și pe sub pat ascundea bucăți de pâine, să aibă dacă va mai fi nevoit să mai treacă prin ceea ce a trecut. Mulțumesc pentru oprire și com. | |