| = De la coadă la cap... | neculai lunca [18.Apr.17 21:35] |
Din lut ar vrea cuvântul să se-avânte Din lut ar vrea cuvântul să se-avânte Când simte că-i pulsează-n trup extazul Și patima dorințelor înfrânte, Ce, împletind și lacrima, și hazul, În versul strofei se deprind să cânte Găsindu-și greu, pierdut în timp, răgazul! Atunci e demnă vorba de cinstire, Că din condeie neînduplecate, Pe file-apar contururi delicate Ca fumul de pe haturi în rotire... Iar din magia clipei fermecate Purtând pe buze tainica șoptire, Tu strânge limpezimea în potire Și toarn-o peste răni nevindecate! | |
| = Și iar de la cap... | Gârda Petru Ioan [19.Apr.17 18:49] |
| Pe trup, în suflet, răni nevindecate Tratate-s cu otravă din potire, Turnată-ncet, cu magică șoptire De vorbe în blesteme fermecate. Amestecă licoarea prin rotire, În ritm constant, cu gesturi delicate, Gingașe, însă neînduplecate Și-apoi te-ndeamnă, tandru, la cinstire... Tu simți că pleci, dar nu mai ai răgazul Să chemi un cor de bocitori să-ți cânte, Iar ea privește, ‘năbușindu-și hazul. Că Morții-i plac destinele înfrânte… Își satură la capul tău extazul, Ca mai apoi spre altul să se-avânte. | |
| = Efect?... | neculai lunca [20.Apr.17 21:29] |
| Purtându-mi ochii pe ce scrii, îți spun că Am observat de trei sau patru ori: Când comentează Gârda și cu Luncă Aduni un grup masiv de cititori! | |