Comentariile membrilor:

 =  Oglinzi puse pentru a supraveghea iubirea
razvan rachieriu
[06.Feb.17 08:37]
Te plimbi printre “oglinzile” puse de tine pentru a supraveghea iubirea, care-și ornează “goliciunea adâncă” cu “cuvinte”, și o umple cu fiori puzderie și astfel golul devine o “aglomerație”, în care eroticul este înghesuit alături de emoții, afecte și sentimente, și care, totuși, nu are nimic dintr-o promiscuitate.

+ ne lăsăm dragostea pe străzi
Silvia Goteanschii
[06.Feb.17 22:42]
ce e sfânt, e mai mult decât dragoste, cred că nu există un cuvânt potrivit pentru a spune asta

dar până la promisiune, e un text promițător, din punctul meu de vedere :)

Imaginea aceasta e minunată:
Suntem tandri și sfidători pe unde rătăcim,
pe unde lăsăm
un colț de lumină și câteva bucățele de pâine

sau:
îți întind mâna în singurătate
îți întind frigul și ploaia,
ca într-o promisiune sfântă.

Titlul este inspirat, însă parcă nepotrivit aici
dar e doar o părere, mă pot înșela, deși l-am citit de cîteva ori, cum obișnuiesc de obicei și numai după aia îndrăznesc să vin cu opinii, chiar dacă există acel - până unde zăpada atinge
e un pic ambiguu

succes !

să nu uit, cel mai mult mi-a plăcut ce am scris în titlul acestui comentariu

+ .
dorin cozan
[08.Feb.17 19:13]
Dacă ar fi să subliniez cu roșu ceea ce m-a făcut să-mi ridic pălărioara în fața acestui text, doamnă A., ar fi:
"tandri și sfidători"
"Ochii tăi mă văd până unde coboară întunericul"
"vidul acestei vieți"
"îți întind mâna în singurătate...ca într-o promisiune sfântă".

Am simțit, citind, ceva din numinosul de care vorbea R. Otto. Ceea ce poate deveni o marcă poetică, dacă nu e deja.

 =  un colț de lumină
Zavalic Antonia-Luiza
[08.Feb.17 23:22]
Eugenia, Răzvan, Silvia, Dorin
vă mulțumesc din suflet pentru că adus lumină cuvintelor mele. Inima mea e plină de recunoștință.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii și să te autentifici.

Înapoi !