| = Vanitatea face ca ego-ul sa vibreze in ritmurile egoismului | razvan rachieriu [05.Feb.17 09:53] |
| ''Vanitatea e la putere redutabilă'', face ca ego-ul să vibreze pe frecvența egoismului aducând interesele în prim-planul vieții, și dacă ''ratezi ziua de azi'', pe care se întinde timpul cu hiatusurile lui, simți ''gustul'' de ''mucegai'' al regretelor. | |
| = Dreptul la... "următoarea înserare"! | Daniela Luminita Teleoaca [05.Feb.17 14:12] |
| ... o lume retrăgându-se obosită și uniformă din tumultul zilei... un eu, în primă instanță, pierdut în omogenitatea grămezii bleumarin, suficient de pe fază, încât să-și afirme... în timp util individualitatea, să-și revendice, în ultimă instanță, dreptul la următoarea... înserare, dreptul la viață, la propriul destin, fie el și pe o margine de pat / lume! La vie continue, trebuie să continue, asta în ciuda angoaselor mai mult sau mai puțin explicite, în ciuda conștientizării acelui vanitas vanitatum... Mulțumesc! | |
| = ... | Marinescu Victor [06.Feb.17 09:34] |
| m-as folosi de versurile astea altfel: "hârșâitul trupurilor lăbărțându-se în revolta nudă a zilei vanitatea la putere redutabilă un gust verzui un mucegai aciuat de articulații / de inimă / de mielină" | |
| = Când timpul va fi mai îngăduitor, voi reveni... | Daniela Luminita Teleoaca [06.Feb.17 13:42] |
| ... deocamdată, s-au... „folosit” ele de mine (!!!!). Da, cam știu ce vrei să spui, măcar în privința versului „hârșâitul trupurilor lăbărțându-se în revolta nudă a zilei”, care este el însuși o expresie secundară, mai exact rezultatul prelucrării unui vers anterior (dar, se pare, nu a ieșit nici așa prea concludent!). Sunt, în orice caz, imagini „tari”... Știu că am scris cu... poftă textul de mai sus!! Mai știu că nu este exclus să revin asupra lui! Mulțumesc!! | |