| = Durerea ne da indicii ca inca suntem vii | razvan rachieriu [03.Feb.17 08:35] |
| Lipim pe viață “etichete, cartoane, polisemii, contradicții”, și “durerea” ne confirmă, ne dă “indicii” și semne “că încă suntem vii”, “șocul” că “estetica” existenței e o “iluzie” provoacă seisme ființiale, căci substanța simulacrelor ne “diluează” mândria, demnitatea și “fățărnicia” de a trăi în ideea înnobilatoare de om. | |
| = Mărul căzut te... (de)cade...,... | Daniela Luminita Teleoaca [03.Feb.17 12:20] |
| ...iar "neecologicul" nu este! o pură chestiune de compoziție chimică! Minima aristrocrație / decență față de propria persoană ar trebui să impună asumarea consecințelor care decurg de aici... Însă, trăitor în spaimă (liniștea suspectă), probă supremă a necredinței, în așteptarea "clipei aceleia", lichefiat / diluat și... restul, preferi să dai vina pe condiția umană, mai exact pe limitele ei, nu-i așa?!, căci Errare humanum est. Subtextul este multiplu, "aproape umani" evocând nu doar complacerea în această "circumstanță atenuantă" (de fapt, agravantă), ci și autosarcasmul (sunt (doar un) om, atâta pot, deci...) și, nu în ultimul rând, conștientizarea (dramatică a) distanței față de dimensiunea... divină, care s-ar cuveni să ne fie model suprem tuturor (țara de depaaarteee rămâne încă multă vreme țara de depaaarteee...)... Mulțumesc frumos!! | |