Comentariile membrilor:

+ ”e o liniște nebună...”
enea gela
[20.Jan.17 10:58]
Moartea să-ți îmbrace hainele, relaxată, să i se și potrivească aceste haine, e o idee tulburătoare. Mult mi-a plăcut imaginea în care i te adresezi cu dezinvoltură:”moarteo, n-ai tu mie ce să-mi dai sau să-mi iei...” deși moartea are ce lua mereu!
În ultimul vers cred că ai o greșeală de tastare, cu ace l”că” repetat. Stea!

 =  Umanizare
razvan rachieriu
[21.Jan.17 09:41]
Ai umanizat ''moartea'', care bântuie printre oameni căutându-și ''o prietenă'', căci ea simte ura oamenilor ce o ostracizează în nefiind, vezi în ''moarte'' fațeta tenebroasă a ''iubirii'', ''frica'' de ceea ce poate aduce ''moartea'' ne face să o disprețuim, iar în ''moarte'' huzurește nimicul, așa că să suprapunem peste ''moarte'' viețile noastre.

+ *
marin badea
[22.Jan.17 10:51]
moartea nu este decât un antonim
al iubirii

Și multe altele, adunate de-a valma...

Poemele tale nu numai că dau impresia, chiar sunt scrise pentru că asta e necesar. Nimic forțat, nimic care să nu fie așezat într-o ordine firească. Asta cred că e important: textul să curgă, să se îmbine, să existe o limpezire a stilului. Asta faci tu și mie îmi place ceea ce faci.

În fond, poemele nu au nevoie de forțări lingvistice. Nu mai e nimic de inventat, doar ordinea cuvintelor e alta... Dar nici aici nu sunt atât de sigur.

 =  cu drag
Silvia Goteanschii
[28.Jan.17 19:42]
Vă mulțumesc frumos pentru trecere și semnele de bine !!!
Nu mai e nimic de inventat, dar încă mai sunt multe de ... trăit și murit ... și unde mai bine dacă nu în scris ?!




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii și să te autentifici.

Înapoi !