| = cuvinte simple, | Ioan Postolache-Doljești [04.Nov.16 08:19] |
| culori primare zugrăvind un tablou tragic al lumii. nu-i un poem de circumstanță ci o atitudine de denunț a cruzimii "elitei" barbare. "civilizatorii", mesageri ai trufiei și lăcomiei și-au făcut treaba. "vorbesc între ei despre beneficiile de libertate în cupluri"(?!) nu-i interesează că lasă în urmă tradiții de veacuri călcate-n picioare și-nu mușuroi răvășit. tihna beduinului care vâna cu vulturii în zilele-i bune făcută e țăndări acum și-și bate cămila în fugă și doamne, în bejenie plecate, cu amfore grele de apă pe cap, femeile încă mai speră, și-n cârcă își duc rodul sfânt al pântecului acum leșinat. am numărat cuvintele poemului. sunt cât pulsul normal al vieții și mă cutremur, mârșăvia-i făcută cu sânge rece. Antonio e lumea în ochii căruia s-a zvârlit cu praful minciunii și fiecare suntem un Antonio. oare firul de nisip va sfârși aruncat din ochi de lacrima trezirii sau va rămâne să-și desăvârșească intenția definitivei orbiri? în liniștea ascultării cu ochii cât zbucium e și câtă durere... felicitări pentru curaj și pentru înalta simțire. Ioan | |
| = erată | Ioan Postolache-Doljești [04.Nov.16 08:32] |
| "și-un" în loc de "și-nu" | |
| = interesanta interpretarea... | Ioana Geier [05.Nov.16 00:08] |
| Domnule Ioan Postolache-Doljesti, va multumesc pentru amplul comentariu facut acestui poem. Gasesc interesanta interpretarea data de catre D-stra si ma bucura faptul ca ati remarcat stradania mea de a aborda teme indraznete. Sunt schimbari radicale care se produc brusc in societatile in care traim dar, din pacate, nu sunt valorificate decat sporadic in scrieri, chiar si in Germania, deocamdata... LG, Joana | |