| + Notiță de lectură | George Pașa [22.Oct.16 09:50] |
| Cele trei secvențe ale textului au, totuși, o unitate, încât n-aș zice că sunt poezii independente, chiar dacă ar putea fi citite și așa. M-a impresionat, fiindcă există și reflexivitate, și expresivitate, dată nu numai de elementele de pastel din prima secvență. Între sensibil și reflexiv există, de altfel, o contopire. Ideea aceea a îmbrățișării dintre viață și moarte în același suflet m-a facinat și pe mine, nu de puține ori, ea venind nu numai din arhiva sufletească, ci și din cea culturală, regâsindu-se și la M. Eminescu. Fără îndoială că aici avem o altă expresie, chiar alt înțeles. N-aș vrea să fiu cârcotaș, însă mi se pare că utilizarea gerunziului în ultimul vers din a doua secvență creează o anumită incoerență, mai potrivit fiind acolo prezentul indicativului într-o propoziție temporală: ”când celebrăm”. Sau altceva, fiindcă nici temporala nu e chiar potrivită pentru ideea urmărită. Sau dacă nu acel „noi” „celebrează”, ci „otrava și bucuria”, ar trebui spus „înșirate”. Mie așa mi s-a părut, să nu fie cu supărare. | |
| = Disperarea e ca un sambure | razvan rachieriu [22.Oct.16 10:17] |
| ''Disperarea'' e ca un ''sâmbure'' ce are în el ceva ce ''nu e nici viață, nici moarte'', pe care îl înghițim cu paharul de apă în care s-au înecat ''crezul nostru târziu și amar'' și sensul tardiv și confuz, iar ''spaima'' ne dă frisoane existențiale și induce un ''tremur'' ce se zvârcolește inoculând haos emoțiilor. O poezie ce a ''învățat'' să ''redescopere'' prodigiosul și preeminența în spațiile ei lirice. | |
| = Completare | George Pașa [22.Oct.16 18:45] |
| Ar merge și „cum celebrăm, înșirați, saltul ritmic al pieptului”. | |
| = Răspunsuri | Claudia Radu [22.Oct.16 21:10] |
| George, Poezia e un întreg format din trei părți, asta a fost ideea, elementele de pastel ale primei părți reprezintă peisajul/evenimentul care generează starea, emoția. Cât despre gerunziu, deși evit gerunziile în poezie, de data asta l-am plasat gândit/ simțit în context. Acei "noi" fac parte din "șarpele negru al zilei", nu accidental ales ca titlu. Întregul și părțile. Prin gerunziu am comprimat ideea, până la urmă e un mod verbal încărcat de valențe stilistice, iar aici nu cred că mai este nevoie de explicații, profesori fiind amândoi. Poate că ai dreptate, așa cum îl înțelegi tu, zic să-l privești și dincolo de valoarea temporală, mai ales după ce ți-am spus :). Aparenta incoerență poate fi o dorită (nu neapărat reușită!) ambiguizare. Mulțumesc mult pentru semn și steluță. Și pentru revenire. Răzvan, Mulțumesc pentru interpretare. | |
| = Mulțumesc | George Pașa [23.Oct.16 10:17] |
| Așa este, chiar voiam să spun, inițial, despre ambuguizare. Uneori, știi, profesorul din noi îl cam încurcă pe poet. Bănuiam că este ceva voluntar acolo. Apoi mi-am zis că poate este o scăpare (ni se întâmplă tuturor). Oricum, este o poezie de calitate. | |
| + nespus de blând, cu tristețe | dorin cozan [24.Oct.16 19:34] |
| Eu, acum, după ce au vorbit și au tăcut profesorii, nu voi vorbi din perspectiva filosofului, și nici măcar a prietenului, care a citit în toți anii aceștia, multe din textele Claudei; ca să nu spun marea majoritate, expresie suspectă (sau nu?) de pleonasm. Voi vorbi așadar din perspectiva unui poet, ca și cum aș fi poet, adică în calitate de fenomen, nu lucru în sine. Iar de pe acest piedestal, cred că este unul din cele mai bune texte ale Claudiei, ca să nu spun cel mai. Atât la nivel de limbaj, cât și idee. Și mai ales, la nivel de atmosferă creată și adevăr scos din starea de ascundere. Acesta este și marele merit al textului: vorbește despre adevăr, cu seninătate. | |
| = Despre adevăr, cu blândețe | Claudia Radu [27.Oct.16 20:51] |
| Dorin, În calitate de poet, ca și cum aș fi (mi-a plăcut asta!), îți răspund că pachetul s-a întors cu bine la expeditor și e mai plin decât era. Cu emoție! | |