| = frumoase | nicolae tomescu [02.Oct.16 19:26] |
| efecte vizuale de sezon. Cred că se putea înlocui fân cu otavă. Ar fi fost mai de sezon iar o silabă în plus nu contează. aveți un tipo la ultimul vers. Scârciob = scrânciob | |
| = iubesc pepenii! | Ioana Geier [02.Oct.16 21:03] |
| Am simtit din plin aromele de fan si pepeni, iar leaganul de sub nuc mi-a declansat vechi amintiri. Impactul vizual lasa ca totul sa ne patrunda si sa ne faca nostalgici... Salutari din Bayern! Joana | |
| = mulțumesc, ioana geier... | Teodor Dume [03.Oct.16 18:24] |
| mulțumesc mult, ioana! da, sunt firimituri de copilărie din copilăria noastră. cu sinceritate, | |
| + Ecouri | Magdalena Dale [03.Oct.16 20:40] |
| Mă bucur să citesc aceste încercări de poeme foarte reușite. Au tot ce se cere unui poem haiku. Dar dincolo de cerințele poemului haiku pe care le respectă, au putere de sugestie ceea ce contează mult mai mult. Primul poem are amprenta însingurării de sfârșit de vară. Carul cu fân îmi sugerează timpul încărcat cu toate zilele care au trecut a căror ”recoltă” sunt doar câțiva pepeni… Al doilea poem are amprenta tristeții care însoțește în mod obișnuit sfârșitul zilelor de vacanță. Nucul și-a scuturat rodul și nu mai este încărcat de glasurile zglobii, iar scrânciobul este și el gol. Copiii acum nu mai au timp de joacă, se pregătesc de școală. Poemul haiku are mai multă valoare mai mult prin ceea ce nu spune decât prin ceea ce spune. ”Misterul” din spatele cuvintelor este interpretarea intuitivă a fiecărui cititor și tocmai aici este frumusețea pentru că fiecare poate interpreta în alt fel poemul. Totul pleacă de la observarea naturii și ecourile pe care le trezește în autor și cititor. Pentru ”curajul” de a aborda acest gen liric atât de dificil, dar și pentru ceea ce intuiesc în spatele cuvintelor, luminez aceste poeme în stil haiku. | |
| = se pot aborda mai multe direcții de aici | Cristina Rusu [04.Oct.16 15:01] |
| Teodor, mă bucur că ai îndrăznit și pe acest segment. Uite că ai primit și o steluță de încurajare de la Magda. Sper să mai vii și cu alte poeme. Nu e rău deloc pentru început. Mai ales că sunt primele tale poeme. La aceste poeme ai fi putut avea și alte direcții de abordare. Imaginea primului poem este mai bine conturată. Sau mai bine zis, primul poem este cu imaginea, iar al doilea cu ceea ce se simte din imagine. Se poate scoate acel pronume personal de la primul poem. Poți miza numai pe imaginea naturii fără să fie persoana ta în cadru. La silabe, aceste pronume sau unele conjuncții ajută, dar mai bine să fii tu martor al cadrului natural ales, decît să fii implicat. Poți reține asta. Aș fi scos „doar” și „eu” și aș fi lărgit cumva imaginea. Și intra un singur cuvînt din două silabe care să fie în acord cu substantivul pepeni, adică, pepeni și încă ceva în carul acela. Pentru că trebuie folosite așa puține cuvinte e necesar căutarea unora foarte interesante. Cei ai găsit tu acolo este simplu și de sprijin. Să știi că această căutare a cuvintelor care să se potrivească ideii este cea mai grea. Dacă observi, spațiul la tine este „umplut” cu aceste cuvinte de sprijin: în, cu, doar, eu, și, cîțiva. Sunt multe, șase în total. E bună limitarea. Te poți limita la două: „în”, „și”. La al doilea poem e mai bine pentru că ai mai puține. Aici la al doilea poem puteai să faci un contrast. Ai nucul acela fără frunze și ai și scrînciobul gol. Varianta cu scrînciobul gol este bună pentru că are legătură cu primul vers. Școala începe și scrînciobul este gol. Lîngă nuc aș fi ales alt adjectiv. Asta doar ca să schimbi această tentă tristă. Puteai face și altfel planurile. Aș vrea să mai scrii. Este fascinant să faci slalom printre regulile de scriere. Să stai timp îndelungat și să potrivești cuvinte, silabe, să dai o imagine reușită. Pentru început e bine. Ai kigo, ai planuri, ai imagine. Felicitări! Inspirație și succes! Cu prietenie, bia | |
| = mulțumiri de suflet Magdalena Dale și Cristina Rusu | Teodor Dume [04.Oct.16 16:40] |
| magdalena dale, mă bucură mult vizita unui om deosebit în pagina mea, dar în mod special mă bucură aplecarea pe text care mă pune să gândesc și să continui în acest stil pretențios. acest comm este de fapt nu un semn de lectură ci unul de îndrumare, învățare a stilului la primii pași făcuți. mulțumirile mele de suflet sunt sigur că nu sunt îndeajuns dar promit că voi continua cu multă grijă scriitura de față. cristina rusu, onorat și bucuros de detalierea regulilor de pătrundere în profunzimea stilului. sunt bucuros pentru că ai dat atenție textelor mele iar cuvintele de încurajare sunt benefice în drumul meu înspre literatură. cu promisiunera că voi mai scrie în acest stil, vă alătur mulțumirile mele de suflet și vă invit să-mi fiți oaspeți cât mai des. cu sinceritate, teodor dume, | |