| = Arhitectură, natură, solie de departe | nicolae tomescu [22.Apr.16 23:02] |
| Rod al fanteziei debordante descrierea operelor arhitectonice așezate într-un cadru natural mirific, ne încântă chiar dacă nu se suprapun, întrutotul, peste realitatea istorică, ba, de multe ori chiar se îndepărtează de aceasta. Frumusețea textului constă în arta arta descrierii care, parcă, face ca și noi să fim prezenți prin acele locuri. Desigur, solia persană care vine în Atalya la regele Agatos, își va avea locul ei în creionarea evenimentelor la care, desigur, va lua parte și mai vechea noastră cunoștință Adoris | |
| = Atalya - o ficțiune grandioasă | Viorel Darie [23.Apr.16 21:20] |
Spunea odata Harry Truman, președintele SUA, "dacă gândești, gândește măteț". Așa si autorul acestui roman, dacă e să creeze un loc fictiv, acel loc trebuie să fie grandios, tot atâta costâ în domeniul ficțiunii. Evident, țărmurile sudice ale Asiei Mici nu au avut niciodată o cetate de grandoarea celei descrise in roman. Dar, deși fictivă, am dorit să descriu un regat monumental, cu ceva adevăr istoric, dar mai mult ficțiune. În acest mediu se va dezvolta acțiunea care urmează, parcă în opoziție cu liniștea patriarhală din insula Rodos. După cum a subliniat și Domnul Nicolae Tomescu, episoadele continuă să fie descriptive, pentru a prezenta o nouă cetate regală, un nou rege, noi personaje, care vor amplifica acțiunea care urmează, în care Adoris și Kromia vor deveni personale centrale. Cu stimă Viorelm Darie | |