Comentariile membrilor:

=  Ioan,	Ștefan Petrea [17.Apr.16 10:45]
superb acest grupaj... De înstelat!
=  ca o punte de trecere de la ... până la ...	Ioan-Mircea Popovici [18.Apr.16 01:07]
Se leagă de http://www.poezie.ro/index.php/poetry/14084016/_Haide ca o punte de trecere de la ... până la ...
=  din inima butucului	Bejliu Anne-Marie [23.Apr.16 07:48]
din inima butucului acela cules păstrat în inima cuvântului povestea a crescut tot din el zvâcnește odată cu zbaterea clopotelor visul sub talpa poetului cântă un vers sub streașina matematicarului dansează ploile și toate și tot se strâng în palma Lui ca o chemare perpetuă către bucurie și credință deplină ”dintr-un unghi și-un punct de fugă clopotele-n sărbătoare inima în primăvară” Sărbătoarea de azi să fie cu bucurie și lumină deplină pentru tine, Ioan!
=  Am vești bune.	Ioan-Mircea Popovici [23.Apr.16 21:50]
Cum s-ar spune, lucrurile-s pe bune. Dar nu trebuie lăsate de izbeliște. Nimic nu vine de la sine. "din chemarea cucului ecoul văzduhului" Am vești bune. Astăzi i-am luat cu mine pe toți ai lui Gheorghe, Ghiorgie, Georgina, Gina, George, Georgiana, Ana, pregătind Intrarea+n Ierusalim. Așa cum îi spuneam lui George Isac după o zi petrecută la Histria, alta petrecută la Conferințele Infinitului și ale complementarității spun și astăzi. Sunt zile care răman proaspete în inima omului, o viață întreagă. Astăzi am fost la Sfântul Gheorghe de după Tichilești. La intrarea pe poarta mănăstirii, de doi ani, un cuib de barză a fost părăsit, din cauza unui scurt-circuit. Încet, încet, cuibul s-a tot degradat. Credeam că va dispărea cu totul. Astăzi, cu cuibul refăcut, cine ne aștepta? O familie de berze. Evident, Sfântul Gheorghe este Sfântul biruitor... Doamne ajută, cât mai multă credință si dragoste. Cu ele vin și pacea, și liniștea sufletească. La multi ani! de toate sărbătorile anului și-n mod special, Sărbătoarea Luminii și-a Învierii. Vești bune sunt mai multe, printre care,... toate la timpul lor...
=  "je me souviens"	Maria Gheorghe [29.Apr.16 04:14]
in legatura cu "Vestea din Duminica Mariei Egipteanca" « imi amintesc » este deviza in « lupta » a provinciei canadiene, Québec, deviza consistenta si constienta, care contine in « zicerea » sa o intreaga memorie de fapte si ganduri... pastrez, bineinteles, proportiile si-mi amintesc : acum 10 ani, pe vremea cand cautam o forma de Manifest pentru Dan Vuza, Doamne, cat mai credeam ca ce e de vazut se va vedea... plecam dimineata de acasa, sambata si duminica (n-aveam pe vremea aceea internet acasa), sa fiu printre primii la Biblioteca din Montréal, sa prind un calculator... ce frumosi mai eram, mai ales eu, care speram... nu dormeam noaptea, cand ma bateam cu morile de vant (morile mele, instalate prin toate cotloanele visului)... si Dan avea dreptate: dreptate si recunoastere, in tara asta... cand mai apare, rar, cate o raza de lumina sau o voce, apare o haita care s-o traga in mocirla... omul lupta ce lupta, dar la un moment dat, daca vrea sa ramana el, fie ia drumul “exilului” interior, fie al strainatatii, fie incepe sa urce muntele, nu ca Sisif, ci, ca un muritor, se retrage in sihastrie... nu se aud ele, vocile de tenor si soprana, noi, cei care mai cobzarim, pe ici pe colo, doine si balade, e cazul sa nu mai asteptam, Godot nu mai vine! ecoul, nici atat... oricum nu tine de foame, nici de recunoastere sau dreptate dreapta. « Canoanele Vuza », prilej innoit si inmultit de tristete si revolta... nu stii ce fapte sa asociezi cuvintelor ca sa nu se vada ca-ti mai pierzi si cumpatul. pentru restul... "dintr-un unghi și-un punct de fugă clopotele-n sărbătoare inima în primăvară un preludiu viu de vară" Maria
=  „dintr-un unghi și-un punct de fugă”	George Pașa [01.May.16 21:37]
Mi-au plăcut primele două strofe și finalul. De fapt, acolo este și poezia, celelalte rânduri fiind consemnări de jurnal, destul de interesante, chiar dacă puteau fi prezente într-un alt text. Știu că au o oarecare legătură cu întregul, în primul rând, prin aplicarea „Canoanelor Vuza” în primele două strofe, muzicale prin excelență. Și m-aș opri astfel la strofa a doua, unde, sub aparența unui joc de cuvinte se ascunde, de fapt, un final întâlnit și în interpretarea unor cântece populare: „ului Lui ui ui i”. Nu spun mai mult,chiar dacă (îl asigur pe autor) am înțeles textul. Probabil un „joc scund” ar fi fost mai potrivit în comentariul meu. Poate altădată.
=  .	George Pașa [03.May.16 20:15]
Desigur, „joc secund”, nu„”scund”!
=  se întâmplă ceea ce este de întâmplat	Ioan-Mircea Popovici [04.May.16 10:17]
la Pontica lui Herimon merg să pun la un loc lucrurile pe care mi le-a dăruit Îngerul se întâmplă ceea ce este de întâmplat nu dintr-o fatalitate sau vreo așteptare cu mâinile încrucișate ci printr-o pregătire îndelungată o căutare și-o ieșire în întâmpinare itinerarul de la Sfântul Ioan din Osmancea spre Acoperământul Maicii Domnului de la Năvodari trece pe la Piramida jurnalelor din mijlocul plajei prin Sfântul Gheorghe de la Tichilești-Topalu vorbeam undeva despre Codinoaie și despre cele două gemene după o vreme mi-am dat seama că ele sunt cele trei vrăjitoare care-și dau întâlnire cu Macbeth în loc deschis pe Plaja cu Suflet singura deosebire alte conexiuni cu inflexiuni de ordin pozitiv "I was travelling by train with Dorra, as well as in other few photos/images there were me and my wife, the narrator -painter who, now, is working on the theme Wisdom of the earth” femeia de la Eva se trage bărbatul de la Adam femeia-i din coasta bărbatului făcută și din suflarea Duhului o treaptă superioară a creației chiar dacă femeia-i fragilă are inima plină de frumos din fragilități își trage tăria vieții precum turnul de scoici bărbatu-i sămânța dacă-i cum trebuie din pilda semănătorului și-a devenirii seminței de aceea-mi plac ploile și pietrele și zidurile și cetățile oamenii sunt cei care pun în valoare clipele lucrătoare te poți convinge coborând vers cu vers de la primul până la ultimul gest cu inima curată și luminată Timișoara-Mamaia, din aniversarea lui 6 mai, 1967-2016