Comentariile membrilor:

=  amintiri de ardelean pe malul mării.	Negru Nicolae [28.Mar.16 18:54]
Așadar vine ora poetuluiui ... (amintirile îți cer să le retrăiești nu să le înțelegi) însă ea ea nu vine singură ci cu un set de fotografii, de amintiri, pe care ți le pune în față și atunci clipele lungi sau scurte vorbesc peștilor care tocmai sar în gluga ta cu ploaie și ciupesc din cornul lunii. Atmosfera aceasta marină, plină de ploi, pești și scoici, te duc cu gândul la ceea cea ai trăit cândva, într-un loc total diferit de cel de acum. Aș putea zice că ele sunt ghizii care-ți deschid calea spre ele. Să vedem cine apare? Bunicul Medrea din Bocsig, cu certitudine ardelean. ȘI lângă bunicul și palinca lui, după care puteai striga Pipirig. Scara aceea o fi scara vieții tale pe care se așează îngerii și văd tot? Citibd poezia aceasta m-a luat valul amintirilor și am și eu destule. Domnule Ioan Mircea meriți o steluță și cei de pe aici ți-ar da-o daca ar veni și la ei ora poetului.
=  bucăți de itinerar sentimental	Ioan-Mircea Popovici [29.Mar.16 08:58]
Restul întâmplării îl găsești aici. Unul este jurnalul meu, celălalt, al tău, de studiu individual... Aici sunt prietenii Dorrei care-mi spun cum au ajuns ei cu Dorra la noi, de la Piața Chiliei până la Mega Image. Pe bucăți de itinerar sentimental, Domnul Radical povestește, Fiecare fotografie este o poveste dintr-o întâlnire miraculoasă. Drumul acela din prima fotografie este drumul spre Sfântul Gheorghe de la Tichilești. Mergeam la întâlnirea cu primul cântec al cucului de anul acesta... Celelalte fotografii sunt de la Vama Veche până la vapor, cu Vasilievici și cu Nicolae Manolescu...
=  Sub radical	Negru Nicolae [29.Mar.16 11:32]
Tocmai ați mai câștigat un cititor. Deocamdată v-am descoperit și mă bucur sincer. O să lecturez tot ce ați publicat aici și prin alte părți, fiindcă atunci când vă lecturez am o stare de bine. O să descopăr tot ce ascundeți sub radical, domnule ioan Mircea.
=  În dar	Irina Lazar [29.Mar.16 11:52]
Ora Poetului și-a făcut de cap, printre atâtea locuri iată a umblat, versul măiastru i-a adus atâta albastru încât până și ecoul acela de demult, a răsunat și a răsunat de nu a mai tăcut :) Stea pentru domnul Radical pe atâtea portative, printre atâtea dimensiuni și atâtea valuri sper să sclipească, un fir de aur, prin nisip.
+ pentru Poem	Irina Lazar [29.Mar.16 11:52]
Steaua :)
=  așa mi-e dat mie	Ioan-Mircea Popovici [30.Mar.16 08:49]
clipele Poetului se rostuiesc într-un ROST în care totul contează-ntr-un cost o parte ține de cele văzute cealaltă mai mare ca prima din cele nevăzute în toate-i nevoie de memorie și luare aminte prin conexiuni și inflexiuni Cel mic, un cunoscător al locului îi spune Domnișoarei, “pe aici”. Pe aici am mai fost și n-am găsit, a răspuns Capra Albă, care-a fugit de acasă, din cartierul săracilor de la Istria. Ia-le încet la rând și-ai să vezi, din ce n-ai văzut până acum. așa mi-e dat mie când caut ceva să dau peste ce căutam altădată azi mi-a intrat în casă o gărgăriță pe butucul exoticului stau la soare gândacii Domnului de pe lângă coțofana se strofoacă la arici
=  Cutia de tinichea	Maria Gheorghe [01.Apr.16 19:41]
de câte nu-și amintește omul când are în sânge arta de a visa tolănit într-un hamac legat de doi pomi fructiferi primăvara un cireș și un cais paradis e prea putin zis uiți de toate și-ți amintești cu dor și de ce n-ai trăit să ne amintim că toate Ploile sunt bine păstrate în Cutia de tinichea... deschide, mă îndeamnă Domnul Radical... « așează-te și tu pe scară oriunde te-ai așeza sau oriunde ai fi poți vedea și auzi » am ascultat, am deschis Cutia de tinichea și-am luat (la întâmplare) câteva clipe din a patra ploaie «(...) eu ziceam să facem poza lăsând poartă doar privirii.../Tu țineai să lași ca Tympul să-nflorească taina firii/ și din cântecul de plajă și din zarul cu zadar/ să arunci așa-ntr-o doară și când spui: tu n-ai habar!/să dai iarăși Yames de șase și câștigul să-l reții/ pentru marea întâmplare... »
=  de la Histria până la Piramide	Ioan-Mircea Popovici [02.Apr.16 05:21]
Lasă iluziile și ține-n Voiaj ploile. Voiajul acesta-i cu totul special pentru că-i făcut “din tot sufletul”. Unde? Prin “arhipelagul RODADOR”. Știi tu unde începe grădina aceasta și cu ce seamănă? Fă și tu itinerarul “de la Histria până la Piramide”. Înțelegi tu despre ce-i vorba aici? Domnișoarele de la Mediu sunt pe cale să te ajute și pe tine, cel plecat pe mare. Când te întorci acasă, “merii prieteniei din Grădina Inorogului Alb vor fi pe rod”. Sunt la al 7-lea an de rod. Să te învăț. Acesta-i rolul pe care mi l-am luat de la început. Dacă vrei să înveți, participă și tu la acțiunile tinerilor mei. Unde și când sunt în acțiune tinerii mei? Caută-i și-ți vor spune ei. Voluntariatul este școala lor. Inițierea o fac în Aula Gavrilă Rican, la primele cursuri. Uită-te la fotografia aceasta. Este momentul în care-i învăț “puterea Cuvântului”. Cercetează “Nodurile Tympului” și-ai să vezi și ce-i dincolo de fotografie. ÎNCÃ DE PE ATUNCI îți scriam: “Din casa tatalui meu, am plecat in lume cu sfatul de-a face bine, când pot să-l fac și când nu pot să-l fac, măcar să încerc. Și mai spunea tatăl meu: “în grupul de prieteni, cu Credință și cu Dragoste, apropiați-vă!” De aceea, cu studenții mei, deviza de bază este: Prietenia salvează studenția!" Are Ana Blandiana o poezie: “Doamne, ce risipă!”