| = Nu avem forta de a fi integrali | razvan rachieriu [19.Feb.16 09:12] |
| “Enigma” se prefigurează atârnând de “zbaterea” în gol, de “agonia” furibundă, întreținând “focul” aprins de energii incandescente, iar “resuscitarea” în mister produce revelații evanescente. Pe jumătate lumină, pe jumătate întuneric, “pe jumătate goi, pe jumătate îngeri”, nu avem forța de a fi integrali, ci ne adunăm dintr-un puzzle existențial eterogen, “suspendați” atât în realitate, cât și în irealitate, ce produc ambiguitate, confuzie și deziluzii. Un poem la superlativ, fecund în idei poetice. | |
| = Sa invatam "sa plecam" decent! | Daniela Luminita Teleoaca [19.Feb.16 11:49] |
| ... asa e, traim, in "fragmentat", ne e teama sa (re)compunem Intregul, Unitatea, iar, dc o facem, dureaza prea putin cat pt a "pacali"..., ineficient insa, "potopul". In acest context, chiar si cand experimentam starea de plinatate ( de .. doi, reductibil la unu!), se prefigureaza "ruptura". Totusi, cateodata, aceasta este necesara si este de dorit sa invatam sa pierdem decent,asemenea frunzei resemnate intelept in fata proprieri caderi, conditie pentru o noua "intrupare". MULTUMEEEEEEEEEEEESC FRUMOS!!!!! | |
| + "lemnul asta cu miros de lamai" | elena katamira [19.Feb.16 14:58] |
| nu stiu de ce m-au luat asa niste fiori pe textul asta, cel putin subliminal si-a atins scopul:) sa luminam! | |
| = Incercam sa downloadam si "data viitoare"! | Daniela Luminita Teleoaca [19.Feb.16 15:41] |
| Ma bucur mult, Elena, mai ales ca vine din partea ta! Sincere multumiri! Cu prietenie, D. | |