| = Iluzia si imaginarul merg mana-n mana | razvan rachieriu [15.Feb.16 09:50] |
| “Iluzia și imaginarul merg mână-n mână”, “iluzia” are “gestul mărunt” al unei falsități travestită într-un “gând cărunt”, ale cărui febrilitate și intensitate încearcă să topească “ultimul îngheț” ce seamănă cu siderarea realității, vieții, iubirii, iar “imaginarul” crește și se amplifică pe tărâmul virtual al poeziilor. Nu prea se “întâmplă multe și mărunte” în poezie. | |
| = unu unu unu | Bejliu Anne-Marie [15.Feb.16 13:14] |
| uneori florile de gheață uită să mai apară pe fiecare braț al gestului mărunt o rază de soare lasă căldura trecutului apoi a prezentului oricum florile de gheață rămân în memoria irișilor flămânzi de geometriile fără seamăn născute de ger părăsite de iarnă adoptate de priviri mângâiate în inima iluziei care uneori devine realitatea profundă a ființei ”...nu știam că-n gestul mărunt un gând cărunt va înflori înaintea ultimului îngheț” o singură plimbare a degetului pe geometria unei flori de gheață transformă în lacrimă bucuria privirii și-atunci gândul cărunt își schimbă influorescența adaugi mult soare în iconomia lui întinerește mereu cu încă un zâmbet pe chipul timpului ”Iluzia și Imaginarul merg mână-n mână fiecare clipă petrecută de ei ține o zi un an și-o săptămână” Imaginarul cântă Iluziei sau invers întreabă copilul din mine apoi lasă bila să se rostogolească până în palma ta unu unu unu... | |
| = Prima apariție (un gând cărunt) | Ioan-Mircea Popovici [23.Apr.16 22:00] |
| Aici am pus așteptările pe interval. La început n-au priceput ele prea bine. Se va vedea mai târziu, când le va veni rândul. Deocamdată exersăm intervalul de la... până la... Prima apariție a acestui interval, într-o pictură. | |