| = Paradox | razvan rachieriu [29.Jan.16 09:07] |
| Secțiunea finală a poemului mă trimite într-un paradox : dacă ești „mincinos cum crezi și dacă recunoști” asta, înseamnă că te-ai debarasat de minciună și ai îmbrățișat adevărul, căci minciuna posedă un simulacru de „frumusețe stranie”, însă „demonică”. Tu vezi în „minciună” „singurul drum către” iubită, de aceea o „minți” și te „minți”, astfel că în „oglindă” nu-ți vezi chipul adevărat, ci masca minciunii pliată peste față. | |
| = zilnic ne este mintea malaxor | Ioan Postolache-Doljești [31.Jan.16 08:36] |
| de gânduri mirări întrebări trăiri mai mult sau pai puțin tăinuite în noi adevăruri închipuiri... mutanți că normali nu suntem (dacă normalitatea vieții e gura și...încă ceva) voim comunicarea și saitul acesta-i mană cerească cât adevăr și câtă minciună aici exprimăm o știm numai noi poate sau nu dar sigur sub paravanul cuvintelor totdeauna e-un sâmbur de adevăr de lumină de dor... în realitatea zilei poate că doar ce aicea postăm mai are un farmec un sens frumos al vieții pe care-o trăim în praful și zgura clipelor... cu mulțumiri de trecere și semn, Ioan. | |