| = Intre unicitate si diversitate se afla omul | razvan rachieriu [19.Oct.15 09:41] |
| “Între unicitate”, crescută din individualitate și specificitate, și diversitate se află omul, care-și “leapădă destinul ca pe o haină veche”, optând pentru liberul arbitru, însă “minciuna zeiască” nu sună bine, minciunile nu țin de divin, ci numai adevărurile, căci în ceva perfect cum este divinitatea nu pot fi înglobate minciunile și falsitățile. Poezia este o căutare a “adevărului din adevărat”, făcută cu mijloace umane, de aceea “evrika” e destul. | |
| = Răspuns întârziat. | Oancea Sorin [21.Oct.15 12:48] |
| am așteptat să înțeleg... v-ar părea evrika o găselniță, materialul este divinul curățit de divinație(nu se pot amesteca), curățați această limită, căutați ca Arhimede și vedem împreună. De obicei mă îmbogățește o perspectivă adică alt cuget dar excepția de față constă în a-mi comenta altceva. Oricum mi-ați revelat ce bănuiam e alt reper în oameni deși am presupune unitar. Diversitatea și unicitatea sunt oameni, conflictul liric e incapacitatea umanității de a-și exprima măreția o stare cronică care nu ține total de voință unilaterală. Predispoziția noastră spre frivolitate și demagogie. Cu drag pentru iscare vă rog citiți în cheia dialogului aștept adăugiri fără a pretinde necesitatea lor. | |