| = Substanta artei insufleteste, transfigureaza si transcende viata | razvan rachieriu [12.Oct.15 09:48] |
| O poezie cu imagini dure, șocante, tulburătoare, cu “oglinzile” existențiale refăcute din “cioburi de carne”, care “plonjează în real” în frunte cu un sentiment “vital”, supunând celelalte sentimente. Nu mă împac cu versul : “Câtă artă se va naște din putrezire”, căci eu consider că arta se naște din suferințe, vocații, frământări și febrilități creatoare, iar substanța ei nu descompune, ci însuflețește, transfigurează și transcende viața. | |
| = Ați perceput greșit | George Pașa [12.Oct.15 20:37] |
| Domnule Racheriu, din păcate, iarăși percepția dumneavoastră v-a înșelat, nesesizând faptul că aici e o deconstrucție a unui clișeu, prin sarcasm și ironie. Și chiar dacă ați fi luat ad-litteram acel vers, tot despre transfigurare ar fi fost vorba. Că doar de la Baudelaire (vezi poezia "Un hoit") și poate chiar de mai înainte, și din putreziciune (descompunere) se naște frumosul. Sau ce este lipsit de transfigurare în aceste versuri ale lui N. Stănescu: "Pământ de carne bun de mâncare,/ pâmânt de oase străluminând./ Ah! ce miros violent,/ ce sfântă duhoare/ de diamant au pietrele tale,/ pământule de pământ!"? | |