| + ca o | Ottilia Ardeleanu [07.Oct.15 17:53] |
| "descărcare electrică", așa am simțit versurile tale, apelul repetat al Joannei; foarte feminin, de altfel o spune și titlul; deși poezia are tonul ei serios, pe mine tocmai asta m-a făcut să zâmbesc, tocmai această abordare a iubirii. "vezi tu, în depărtare, armata mea sângeroasă ajunsă la cîteva ore de buzele lui din fiere și vin? " - se simte aici o cucerire și, evident, o abdicare :). | |
| = ... | Silvia Goteanschii [08.Oct.15 08:22] |
| ms frumos, Ottilia ! | |
| = In jurul ei iti construiesti poezia | razvan rachieriu [08.Oct.15 08:37] |
| Nu știu dacă Joanna e un personaj fictiv sau real, însă ea a devenit arhetip, în jurul ei îți construiești poezia, te confesezi ei ca unei prietene dragi și ea te aprobă mutual. Ai grijă ca “zâmbetele” să nu se piardă, căci ele răstoarnă tristețea astfel încât să cadă în abisuri, iar la suprafață se manifestă veselia, optimismul și elanurile stârnite de râsul stenic și revigorant. | |
| = . | Silvia Goteanschii [09.Oct.15 08:38] |
| ms Razvan eu chiar sunt o fire vesela, sa stii :) | |