| = Sunt și suflete delicate ... | Viorel Darie [15.Sep.15 10:13] |
În orice epocă, în orice regim, în ciuda atrocităților, situațiilor ilogice, există și situații de mare gingășie, de adâncă omenie. Cum este scena descrisă de autorul Nicolae Tomescu despre profesorul, fiul academicianului, fire sensibilă, delicatețe în glas, care a făcut să adoarmă o fată frumoasă care-l audia expunerea. I-ar profesorul, văzând că frumoasa ațipise, scăpând stoloul pe jos, a coborăt vocea la lecție, să nu tulbure somnul fetei. Mai rar asemenea firi, într-o epocă de discipoli de tot felul ai lui Marx și Lenin. Apoi pățania cu portarul Gheza-baci de la cămin, e antologică, atăt prin grai, cât și prin suspansul situației. Noroc că un profesor responsabil de tinerii din internat, aflând povestea, s-a distrat de cele aflate, nu a intrat cu bocancii în cei în cauză. Da, povestiri de multă substanță, amintiri duioase, numai bune de citit. Cu stimă Viorel Darie | |
| = re: Sunt și suflete delicate ... | nicolae tomescu [15.Sep.15 21:09] |
| Acest al 66-lea episod, din lunga mea povestire, l-am scris după ce joia trecută am fost la o întâlnire cu foștii colegi de acum...mulți ani L-am întâlnit și pe acel „profesor responsabil”, cum îl numiți. Are 90de ani și un spirit viu. Este scriitor, dramaturg, jurist, istoric literar. A publicat romane ( Fana, Soldați fără arme, Studenta ș.a) Studii ( Lumea transilvană a lui Ion Creangă- excurs istoric literar ș.a) Și acum are proiecte de viitor Un altul tot, de 90 de ani, este membru de onoare al Academiei. Și domnia sa își aduce aminte de noi în diferite situații. Cel care n-a tulburat somnul fetei a murit în 1984 la 56 de ani Mulțumesc pentru semnul de citire | |