| + excelentă | Ottilia Ardeleanu [28.Jul.15 00:48] |
| proză! cred că acum dau peste această autoare. îmi place și cred că nu am ce să explic mai mult, doar să recomand spre lectură. când îmi place ceva e clar că e de valoare! felicitări! | |
| = studiind mitologia Getuța a descoperit o parte din tainele focului | radu stefanescu [28.Jul.15 07:00] |
| că naiva povestioară de mai sus ilustrează cam toate genurile posibile de erori gramaticale, stilistice, de tehnică narativă, de construcție, sau pur și simplu de copy-paste, n-ar mai conta; încet-încet, m-am obișnuit. "Foarte rar o mai lăsau în grija Zamfirei, o bătrână singuratică a cărei copii s-au stabilit la oraș." (ai cărei) "Primăvara admira frumusețea florilor ce-i împodobea fruntea." (ce-i împodobeau) "Nu a mai văzut niciodată un șarpe, nici nu știa ce putea fi acea vietate." (nu mai văzuse) "La un moment dat și-a chemat bunicii ce erau ocupați cu adunatul fânului să le arate puiul." (care erau ocupați) "Flăcările cuprindeau lemnul și el gemea a neputință." (...) "corona-i de frunze,pilea scorțuroasă" etc, etc, etc dar trecerea prea rapidă de la comic: "Dacă eu nu am ce să împletesc, nicio fată nu are voie să-și împletească părul spre a-și arăta frumusețea podoabei capilare, a spus Simonica în timp ce-i tăia codița cu o foarfecă de tuns oile", la monumental: „De-atâta blândețe vorbește azi florea / Când el, copac falnic, străpunge grav zarea“, prin revelația: "A asociat-o puilor de găină de acasă, atâta doar că nu avea puf și aripi, era doar galben." bulversează în aceeași măsură cititorul, precum focul pe Getuța Malu. la plusuri, totuși, reflexia: "Getuța era tristă sau o frământa fel și fel de gânduri". | |