| + De remarcat | Liviu-Ioan Muresan [22.Jul.15 17:06] |
| "înghițeam în sec/pofta mântuirii". E un poem bun, expresiv, doar că poate fi prelucrat puțin. Ex: "îmi amintesc de mine îmi amintesc de o viață lungă care-mi ajungea până la genunchi" aș lăsa: "îmi amintesc de o viață până la genunchi" E mai scurt, concis și exprimă la fel de mult. Lasă cititorului găsirea sensului. Punctez însă imaginea și expresivitatea. | |
| = punctat | Dorina Șișu [22.Jul.15 17:25] |
| aveți perfectă dreptate, domnule Liviu-Ioan Mureșan. probabil am vrut să extind ceva ce era extins prin cuvântul „viața”. am modificat și vă mulțumesc din suflet pentru sugestie, steluță și atenția acordată. cele bune! | |
| = Oscilatiile vietii si ale nefiindului | razvan rachieriu [23.Jul.15 09:27] |
| Dacă viața ajunge până la genunchi, de la genunchi la creștet se întinde nefiindul, iar când oscilațiile lor se ating se produce iluminarea. Tu ești un anonim cu lacrimi, însă în lacrimi descoperim poeziile care te diferențiază de ceilalți, vocația lirică te face cunoscută, iar viața supusă mântuirii deschide o perspectivă transcendentală și divină. Totuși parcă poeziei îi lipsește ceva, creează impresia că e neterminată și nu a spus totul. | |
| = lipsește ceva | Dorina Șișu [23.Jul.15 15:46] |
| și mie mi se pare că poezia e scrisă pe jumătate. cred că a venit timpul să o finalizez. nu credeți? dacă din mine a mai rămas un nefiind locuit, voi aștepta. lacrimile s-au dus, probabil că de acea simt cum nu-mi sunt, nu sunt nici măcar pentru alții, nu-mi simt acel freamăt bun sau prost din anii 2008, 2009 sau 2010. vă mulțumesc pentru popasul acesta atât de odihnitor! dragi salutări, domnule Rachieriu! | |