| = rock on | Marcel Vișa [04.Jul.15 20:25] |
| Rocile icnesc sub talpi nu a supunere, dar poetul le poate imblanzi prin astfel de poezii.Finalul e deosebit! Felicitari! | |
| = Marcel | Valeriu D.G. Barbu [05.Jul.15 10:00] |
| iar daca si poetul e o roca? asteapta talpa hartiei... | |
| + da | Vasile Mihalache [05.Jul.15 12:46] |
| Un poem bun,vorba lui Pașa, ”reflexiv și expresiv” cu o multitudine de realizări „sticla cuantic mușcă din vin/ vinul/ liturgic îmi cântă/ să nu mă întorc”, ” iată cheia, ia-o înapoi și așa/ bălăngăne ca un mușchi în plus, ca un nod și ce?!”, ”icnetul pietrelor sub tălpi nu-i a supunere ci doar/ fals prohod identic primului scâncet”. Titlul sună ca o lehamite făcută cadou. Felicitări! | |
| = Vasile | Valeriu D.G. Barbu [05.Jul.15 19:08] |
| împărțim vinul bun, cel liric deocamdată - mulțumesc | |
| + ,,rugina crucii tale e unica pâine?” | Claudia Minela Petre [06.Jul.15 09:50] |
| De fiecare dată mă surprinzi cu poeziile tale. Ești ca un cameleon în continuă schimbare, adaptat condițiilor sufletului. Deși uneori ai tendința să filosofezi prea mult, încărcând poezia inutil, de data asta ai punctat strong – mesaj, imagine, emoție, discurs natural, fără ațe care atârnă inestetic. Pentru nervii tăi care migrează ,,razna”, pentru discreția și subtilitatea durerii mocnite generată de amintirea celor dragi care nu mai sunt (părinții), las un semn luminos. ,,doar Tu, Doamne, Tu mi-ai mai rămas lacătul și stropul de vin” Felicitări! | |
| = Claudia | Valeriu D.G. Barbu [06.Jul.15 10:43] |
| mulțumeasc, lepăd epiderme precum șerpii până nu mai rămâne nimic, sau ghemul se deșiră și cu ultimul capăt în mână, îl cred creion, am pretenții că scriu | |