| = Miruna | elena katamira [25.May.15 17:05] |
| tu esti chiar vie, imi place tare textul asta, care masoara altfel distantele, apropierile, care descarneaza imaginea angelica a mamei, cu repros si dor si neinteles dar sufletul meu a fost pe masă în tot răstimpul ăsta cu ea și cu alții ne-am bălăcit în el și ne-am hrănit cu el ne-am învelit cu el și l-am jerpelit | |
| = bun | Alina Manole [25.May.15 21:14] |
| Ia'și schimbă ultimul vers. În rest, e foarte bine și foarte trist și foarte adevărat. | |
| = Parintii ne daruiesc sufletul | razvan rachieriu [26.May.15 10:26] |
| Părinții nu sunt niște oameni străini, ei ne dăruiesc sufletul impregnat cu lacrimi neînțelese de noi, regrete, povețe pe care nu le ascultăm, ne implantează oglinzi pe care scriu cu suflet însângerat tot ce trebuie învățat din viață pentru ca ea să ne respecte și să ne trateze demn și cu condescendență, părinții urcă prin noi în viitor, însă noi tratăm iubirea lor la modul ludic și neserios. Nu sunt de acord cu ultimul vers, care mă duce cu gândul la o explozie ce sfârtecă, în loc de un panaceu creat din substanța iubirii. | |
| = . | dorin cozan [26.May.15 10:41] |
| mie imi place ultimul vers | |
| = și_ce | Alina Manole [26.May.15 13:12] |
| La Iași, ultimul vers sună a CUG și Tehnoton. Probabil că până la Cotnari se atenuează ci_șr și_ce. | |
| + . | Costin Tanasescu Stefanesti [26.May.15 13:49] |
| un poem al realităților de azi. un text construit pe coloana vertebrală a revoltei. perspectiva dezamăgirii, a regretului, imprimă acestuia o notă personală. aș putea crede că citind printre versuri se pot descoperi și ceva probleme de identitate, de ego chestii mai adânci... una peste alta e un poem care te ia de mână și te duce într-o cameră cu stare,(pentru asta și ofer o steluță) ceea ce e foarte bine. | |
| = re | Miruna Dima [26.May.15 18:04] |
| Mulțumesc de treceri și păreri, a trecut mult timp de când nu am avut atâtea comentarii la un text. Mulțumesc tuturor de observații, in general. Da, și-urile și ci-urile acelea nu sunau bine in context, am modificat puțin. In rest, ca suntem de acord sau nu e chestiune de opinie personala... Bine ca am reusit sa transmit ceva, indiferent cum a fost primit. | |
| = de la Cotnari cetire, | dorin cozan [26.May.15 18:21] |
| Stimata Doamna A., Io, poetul care va admira indelung, va inclin un potir de nectar pentru ca ati reusit sa vedeti esentialul, acolo unde restu poporului poetic (vorba cuiva de pe siliste) cazu in extaz pur. Marturisesc ca pe viitor (fie el pisicesc ori magar) voi urmari umbra dvs omnipoetique pretutindeni si daca ma intreaba careva (sa indrazneasca numa) de unde vin io si incotro ma duc, am sa-i spui in fata drept ca eu nu vin, ci numai apa. Asta ca sa nu creaza vreun pisic ca as fi porc. sau caine. Sau orice animal poetic, cum sigur m-ati gratulat generos cand v-am pus piept impotriva pe persoana poetica | |
| = Dincolo | Negru Vladimir [26.May.15 20:13] |
| Textul are formulari exppresive dar nu am sa insist pe ceea ce mi-a placut... as fi vazut textul mai minimalist, fara balast (desi cumva face parte din poveste)... nisip ud framantat de maini nervoase fara luciditatea de a construi un castel. | |
| = O alta viziune | Stoleru Madalina Elena [27.May.15 06:02] |
| Nu sunt o persoana prea sensibila dar textul m- a emotionat. Traind departe de parinti am ajuns de multe ori la reprosuri de genul acesta. Respectul fata de ei, iubirea si dorinta de atentie nu poate disparea. Poate se intareste si devine mai puternica cu trecerea timpului. Nu stii ce ai avut pana nu il pierzi. | |