| = felicitari tuturor | Vlad Catalin [13.Sep.05 16:47] |
| Ihaa! Ce mai articol! Ce mai distractie! Ce mai fotografii! Ce de evenimente s-au petrecut pe Rarau. Mare pacat ca n-am putut veni. Sa te vad sub forma unei dragutze un pic perverse. Apropo! Ai fost Jenica sau Frusina? Doamne, ce frumosi sunteti cu totii. Multumim pentru articol si sper ca va urma si ceva vizual. Felicitari! st | |
| + cuvinte de cititor...dupa cutremur | Daniela Bordeianu [13.Sep.05 16:55] |
| desi de regula citesc greu de pe monitor un text de o asemenea lungime, e musai sa las un semn aici, atat de fain l-ati scris:). se vede ca e scris de mai multe maini, poate de aici culoarea si vivacitatea cuvantului, dar cea mai probabila explicatie e ca intr-adevar ati avut o vacanta frumoasa. felicitari pentru jurnal, pentru zambet, pentru poze si mai ales pentru ca ne-ati facut partasi la asa o intalnire. sa dau citate? e absurd:), merita citit in intregime si merita povestit si altora. eu, una, va multumesc pentru aceasta lectura. e "dichisita", e curata e ca pietrele Raraului scaldate de lumina si limpede ca apa Bistritei din acea zona. Cat despre peripetii...daca n-as cunoaste drumul acela bun pentru soferii iadului, as fi zis ca latura scriitoriceasca din fiecare v-a determinat sa rotunjiti povestea cu niscaiva fictiuni, dar nu! e curata realitate:) Hai sa ma opresc si sa las textul sa vorbeasca de la sine. caci, slava Domnului, vorbeste bine. | |
| = p.s. uite si autorii:) | Daniela Bordeianu [13.Sep.05 17:05] |
| uite ca intre timp "aparura" si autorii:))) si eu care mi-am dat de lucru neuronilor sa ghicesc fiecare ce a scris. no, acuma pot sa ma felicit si pe mine, intuisem exact:) d. p.s. inca o data, multam pentru zambetul acestei dupa-amiezi.de-amu' pot pleca acasa:). | |
| = un text cu de toate | Bogdan Groza [13.Sep.05 17:14] |
| Frumoooos, foarte frumos. Textul are de toate, umorul molipsitor si usor cam amarui, dar care te bine dispune, al lui Ioan Peia, cronica plina de haz a maestrului Diviza (senior sau junior?, ca vorba aia asa tata asa fiu :) si relatarea interesanta a Mariei, combinate si imbinate cu poze, dau acestui text o savoare aparte. Ma bucur ca mi-am putut face timp pentru o asemenea lectura, si regret, totodata, ca distantzele mele sunt prea distante fata de aproprierile voastre. Dar poate data viitoare voi resui si eu sa "zgudui muntii" alaturi de voi si sa guste Ionica a lui Peia si ceilalti o horinca de-a noastra, maramureseana :)) | |
| = pân și-i -așii, măi?! | Adrian Firica [13.Sep.05 17:38] |
| mă tot frec sub ochelari, nu-mi vine să cred și "pași", ce făcură ... papuiașii: mutră ei la munte Iașii? mie unul mi-or placut papuiașile, cu precădere câd ședeau în vârf de munte, pentru că se vede, în poze, că le plăcea! | |
| + Raraul sub "Poesis", tarziu da` bine | Daniel Bratu [13.Sep.05 17:50] |
| multa asteptare fuse, dar se pare meritata, chiar si numai prima parte de-a ramane si, tot unse, caile de povestire de-acu` maine (si poimaine?) ne-or aduce vara toata in gandire, pana toamna-ngalbenita se va sparge-n struguri-muguri, bobi de floare (de ninsoare) ne-or incinge fata-plita, dinspre hornuri inspre soba,-n gura ei de unde vorba nici vreun duh, mai iscusita n-ar aduce vreo desaga-asa de plina de-aventuri si haz - lumina Ioan Diviza mester papu_as, Ioan de Peia din Giurgiu-oras, Maria-Mirabela de la Iasi: un hatru cu privirea blanda-adanca, un portretist mai fin ca finu`,-si inca si-o panza de visari, de gand, cald-aurie, ce-a adunat, in munti, alti munti, de poezie P.S. 1. "Plecat-au nouă de la Iași,/Iar fără Bratu, zece..." Am vrut sa plec si eu, dar zau, mai bine-a fost ca nu m-am dus, ca lipsa mea de pe Rarau a fost trecuta, vad, la plus... :) 2. Carmen/Atropa Belladona „a dispărut de pe net” premeditat, astfel incat episodul nr. 2 sa se cheme "Regasirea Atropei" (subtitlu` - "elixir(ara)u`")? :) | |
| = părere | Liviu Nanu [13.Sep.05 18:47] |
| Mie îmi vine să plâng de ciudă că n-am fost acolo. Poate data viitoare. Felicitări pentru articol! | |
| + Mărturii din suflete și piscuri de spirit înalt | Dana Lucaci [13.Sep.05 18:49] |
| Îngemănați în ale spiritualității, cu mult umor sau/și cu un estetism rar, alăturând fotografii ale clipelor, ca-ntr-un album al timpului trăit în armonie, împreună, amintiri ce nu-și vor găsi abisul, hoinari prin codrii și luând la pas cărările într-un grai împrospătat de cetină și aer pur, cei "ce au zguduit" munții se lasă acum în valea privirilor noastre, scriindu-ne pentru a reliefa forme ale prieteniei modelate agale în inimi, trainic. La vatra acestor cuvinte mi-aș lăsa toamna și n-aș mai pleca fără cântecul vostru din munți. Mulțumesc pentru câtă viață purtați în voi și câtă ne dăruiți prin cuvinte neprețuite. Felicitări pentru acest jurnal-album de călătorie! Ela | |
| = Da! | Lucia Firefly Popescu [13.Sep.05 19:16] |
| Foarte frumos realizat! Felicitari! Si multumiri! Am pierdut.. si am pierdut mult, dar macar nu pot spune ca a fost vina mea... Si da, si eu am lacrimat urmarindu-va pasii, vazandu-va... fara mine..:( as fi putut fi cu voi, numai la asta ma gandesc... Am fost acum alaturi de voi... Data viitoare? | |
| = *** | maria balan [13.Sep.05 19:59] |
| frumoasa intamplare cu voi, cu muntele, cu poezia. sunt bucuroasa ca ne faceti partasi. | |
| = proza de zile mari | dumitru cioaca-genuneanu [13.Sep.05 20:39] |
| Ioane, dihonia inchegata maiestrit te anunt ca s-a citit si in California p.s. de a face din intamplari obisnuite o proza cu tensiune de roman politist nu e la indemana oricui! sincere felicitari si asteptam cu nerabdare urmatoarele episoade. | |
| = la apel | Ion Diviza [13.Sep.05 23:01] |
| Fraților-confraților, vreau să vă spun că cel mai mult îmi place în comentariile Domniilor voastre faptul că vă pare foarte rău că nu ați fost cu noi pe Rarău. Asta vroiam să aud! Asta doream noi toți, echipa noastră - căci am fost o adevărată echipă! - să citim aici!!! Dar nu-i nici o șmechereală, vedeți și singuri, sper că ne credeți pe cuvânt - pozele vorbesc de la sine! Deci, înainte de a vă mulțumi tuturor pentru cuvinte calde și invidie albă, vreau să vă invit din partea Mariei - nu m-a rugat să o fac, dar de ce nu aș da dovadă și eu, măcar o dată în viață, de inițiativă (particulară!) – să răspundeți afirmativ la primul ei apel. Noi am răspuns și, precum vedeți, nu ne e pare rău. | |
| = Rar e raul | Andu Moldovean [13.Sep.05 23:56] |
| Eu n-am inteles mesajul... si nici poanta. Mea culpa. Bobadil. | |
| = cuvinte | Ion Diviza [14.Sep.05 00:28] |
| Și acum: - VLADULE, o bilă albă pentru că ai ghicit fără greș din ce proză/piesă de a ta sunt personajele (unele destul de travestite) din poza „teatrală”. Și o bilă neagră pentru că, având în piesă doar 3 personaje, nu ai ghicit în rolul cui am fost/m-am distribuit. În rolul Zinicăi, domnule Sache, numai în rolul Zinicăi... Ce am eu cu Frusina sau cu Jenica, spune neata, dramaturgule, prozatorule!... - DANIELA, de unde ai tu știință că au fost probleme cu decizia de postare a textului pe motiv de lungime și dificultate de lecturare! ) Dacă l-ai „ingurjitat” relativ ușor și chiar ai rămas cu ceva senzații plăcute, înseamnă că am nimerit totuși (nu doar cu oiștea) în gard. Mulțumesc frumos pentru aprecieri și pentru steluța aprinsă deasupra Pietrelor Doamnei. - BOGDANE, chiar azi am citit în „Jurnal de Chișinău” un articol al...maestrului Aureliu Busuioc, în care distinsul scriitor basarabean ne convinge că, la ziua de azi, cel mai injurios cuvânt din limba română este, în opinia sa... „maestre”. Nu „maestru”, ci „maestre”. Oricum, ai folosit acest cuvânt nelalocul lui și mă obligi să-ți acord o bilă neagră. Altminteri, îți mulțumesc mult pentru atenție, ca de obicei. - DANIELE, dacă erai și tu cu noi pe Rarău, ce mai cronică poetică închegam acum împreună! Ești și tu satiric ghimpos, când vrei cu tot dinadinsul să fie, dar mai cu seamă ești liric și tare îndemnatic la mânuirea frazelor madrigalești. Mulțumim frumos pentru comentariul tău inspirat – poate mai inspirat decât textele noastre – și te aștept și pe tine, mai înspre noiembrie, cu poze din vârf de munte. Știm noi ce știm! - LIVIULE, tu crezi că nouă nu ne venea uneori a plânge? Mie, cel puțin. FLEACURI sunt astea: neavând în preajmă nici UN SCRIITOR TÂNÃR ȘI SUPÃRAT - să nu ai uneori, totuși, cu cine bea o cinzeacă?! ) - ELA, ca întotdeauna afabilă și elegantă, ne faci și pe noi să ne credem chiar mai mult decât suntem. N-o să murim din asta, te asigur(ăm). Descrii atât de frumos atmosfera de acolo, din munți, de parcă nu noi am fost șapte zile „munteni”, ci doar tu... Felicitări. Adică, mulțumesc. - LUCIA, pe tine chiar te cred(em) că eventual ai putut să lăcrimezi pentru un asemenea rateu. (nu și pe Liviu Nanu, deși a avut și el, bunul ironist sentimental, motiv să o facă.) Ne-am bucurat mult aflând că ai decis să vii cu noi pe vârf de munte. Și ne-am întristat la fel de mult că nu a fost să fie... - MARIA, ce a fost, s-a întâmplat. Am fi fost și noi bucuroși să ne fii părtașă. - DUMITRE, o fi fiind vreun Rarău și prin California? Aștept un semnal. Dihonii cred că au românii americani și fără noi. - ANDULE, nici eu n-am înțeles mesajul. În schimb, poanta am înțeles-o. Pentru că, în cele din urmă, „am încadrat”, sper, corect textul – mulțumesc EDITORULUI NECUNOSCUT. Cu tot dragul pentru toți, | |
| = eu fără "doar" și poate | Dana Lucaci [14.Sep.05 00:36] |
| "Descrii atât de frumos atmosfera de acolo, din munți, de parcă nu noi am fost șapte zile „munteni”, ci doar tu... Felicitări. Adică, mulțumesc." Măcar de-aș putea fi câteva ore. "Doar eu" sunt aici, fără munți, fără voi. Eu am scris ce mi-a inspirat "jurnalul de călătorie". Talentul este și rămâne al vostru, călătoria doar vouă v-a fost prilej de poem și întâmplare faină. Mulțumesc și eu. Ela | |
| = Felicitari :) | Anghel 7Cai [14.Sep.05 08:06] |
| Mi-a facut enorma placere sa trag cu ochiul la "drumul Raraului". Nu din cauza peisajului, pe care-l stiu, ci din cauza textului. Dati-mi voie sa fiu egoist si sa cer pentru mine cat mai multe asemenea. | |
| = alte cuvinte | Ion Diviza [14.Sep.05 08:47] |
| ADRIANULE, se poate una ca asta - să te trec cu vederea tocmai pe tine? Cum văzut-ai, papuașii Au mutat la munte Iașii, Ceata lui FIRICÃ-n slipuri - Bucureștii în nisipuri. Asta ca să vezi că și noi am fost cu ochii pe voi când huzureați de bine pe la Agigea! ELA, mulțam încă o dată pentru...mulțămire. :) ANGHEL, "pe drumul Rarăului" vom mai avea ocazie să ne ne...intersectăm cărările; dacă nu toamna asta, măcar în vara lui 2006. Cu drag pentru toți, | |
| = Călătoria care a zguduit… agonia.ro | Mihai Cucereavii [14.Sep.05 08:49] |
| Mă bucur că vizitând Pietrele Doamnei nu ați venit de acolo cu pietre în sân, ci ne-ați adus aceste imagini și rânduri frumoase, de neuitat, care bucură ochiul și mângâie urechea cititorului de pe Agonie. | |
| = cu alte cuvinte... | Elia Ghinescu [14.Sep.05 09:59] |
| Acuma evident că îmi pare rău că nu am fost. Am citit aseară. Luuung text, credeam că voi fi delogată între timp. Luung, dar fain rău v-ați distrat voi acolo. Felicitările mele. Pentru eveniment și mai ales pentru relatare. Data viitoare nu mai ratez. | |
| + in sfarsit :) | Elia David [14.Sep.05 10:42] |
| Salut intoarcerea trupei de pe Retezatul zguduit.:) Nu stiu Atropa prin ce rapa o fi ramas cu Gigi, al carui calm imperturbabil, din cate am inteles, face imposibila orice tentativa de salvare.:) Evident, as avea si niste intrebari pentru domnii cu recuzita: din ce se pot confectiona niste sani a la Zinica? Ce fel de guma de mestecat e indicata in ascensiunile montane cu Dacia? Cine a strans hartiile si sticlele de plastic goale, ca Maria sa poata contempla si descrie natura pe care noi o vedem, in spatele vostru, in poze?:) Si, ca sa inchei, viitoarea tabara de creatie tot acolo se va desfasura? Si creatia? :) | |
| = in asteptare | Felicia Baltag [14.Sep.05 18:10] |
| Elia - raspunsul la prima intrebare pe care ne-ai pus-o se afla in cea de a doua parte a acestui articol care urmeaza sa apara cat de curand. Ceea ce pot eu sa-ti dezvalui este ca sanii Zinicai au fost suta la suta originali si fara de silicoane (nu degeaba a luat premiul 'Miss Rarau') - cum de sunt atat de sigura? palmele mele au fost cat de cat obraznice - dovada: poza cu numaru 12 de mai sus. Referitor la guma de mestecat il las pe domnul Peia sa-ti raspunda pentru ca dumnealui este cel care a apelat cel mai des la ea, iar in ceea ce priveste stransul sticlelor ramase goale, in afara de doua pe care Gigi le-a umplut cu apa ca sa aiba ce pune la masina, nimeni nu s-a grabit sa le care spre Iasi atat timp cat au mai ramas cateva pline :) | |
| = răspunsuri | Ion Diviza [15.Sep.05 16:56] |
| MIHAI, cu această parafrază a ta anticipezi, pare-mi-se, una din poantele catrenelor scrise la temă. Ai puțintică răbdare... ELIA I(în ordinea postării comentariului): Din moment ce nouă ne-a părut luuuuuung drumul (nota bene: la dus de-acasă, nu "la-ntors acasă"), de ce să nu-ți pară și ție luuuuuuung textul? :) Dar, ce-i interesant, și în cazul nostru, și în cazul tău ne-am ciocnit în final cu... hapy-endul. ELIA II(în ordinea postării comentariului): Îți mulțumesc ție pentru întrebări și Feliciei pentru ajutor - m-a scos oarecum din încurcătură! - totuși cred că a făcut prea puțină lumină în ce privește recuzita... Sânii Zinicăi au fost confecționați din sticle de plastic, însă nu - cum s-ar putea crede! - din cele două aproape pline aduse înapoi la Iasi.:) Viitoarea tabără de creație se va desfășura tot pe Rarău, fiindcă sticle au mai rămas. :)) FELICIA, merci pentru ajutorul acordat Zinicăi în a ține piept cu sâni naturali, fără silicoane... :) | |
| = Baltagul în variantă Agonică – Raport minoritar | Dumitriu Florin Constantin [19.Sep.05 15:01] |
| (după cele „Șapte zile care au zguduit munții” de Ion Diviza) SATIRÃ p.s. studiu de caz fantasmagoric (Era un timp de freamăt parcă-n van, Și nici un Pan, sau poate unul… Nan Nu creiona atît extravilan, Într-o poveste a Victoriei… Lipan.) Victoria, mereu îngrijorată, O gospodină aprigă, cu stare, Administra cu braț de fier grădina toată, Războaie de „lamiști” cu „mărioare”! Dar, o mioară, poate cea mai dragă, Lipsă fiind acasă, să posteze, Victoria își luă mare desagă, Plecă la Vatra-Dornei s-avizeze. Sunt munți pe acolo, în(Căpățîna)ți Iar oamenii se au ca… doi fîrtați, Cînd unul are o mioară grasă, Un nou baltag se-ascute iar prin casă. De timp ce să mai spunem că-i (Ra)(rău), Adică soarele îl vezi ca pe un… hău, Iar ploaia, gerul, vîntul și… țărîna, Se mîncă doar cu ceapa, brînza și slănina! Aici află și ea povestea toată, C-a fost război de epigramă-nfuriată, În care Peia, Luminița și cu Grig, Dădeau devize că mureau de frig… Felicia cu Gigi și Maria, Negustoreau pe-o nucă poezia, Iară Diviza și Atropa Belladona, Se regizau în filme cum e „Clona”. Destrăbălare mare printre stînci, Pe jos, călare…și apoi pe brînci, Agonici printre brazi și prin ciuperci, Își adunau înscrisuri-mînătărci. Iar în final politica e gata, Se dă un premiu, Peia ia lopata, Ca omul cel colțos, să sape tare, Să prindă Belladone de picioare! De la Atropa așteptam cuvînt, Dar Carmen, zburătoarea unui vînt, Ne tot contemplă cu tăcerea și cinstirea, Precum Victoria îi cată nemurirea… Și duși sunt toți, precum zice moșneagul, Pe-aici n-a mai rămas decît „Baltagul”, Dar scriu decepționat și torționar, Cuvinte… în raport minoritar! | |