| = Ziua serpuieste prin aerul ingreunat de lumina | razvan rachieriu [09.Apr.15 10:10] |
| Ziua șerpuiește prin aerul îngreunat de lumină, ne privește direct în față, cu franchețe și fără ipocrizie, pentru a percepe schimbările din noi, ne-a luat țipetele absurde și anormale și le-a contorsionat, iar când asfințitul se insinuează nerăbdător și turbulent, ziua se deplasează pe cealaltă parte a planetei. Viețile se cațără una peste alta, căci spațiul nefiindului e plin până la refuz de sumedenie de entități, iar viețile care cad se scurg prin rezervorul nopții în neant. | |
| = "cântă, cântă secera..." | Ioan Postolache-Doljești [09.Apr.15 18:33] |
| amintiri frumoase și mă opresc vizualizez falangele cotrobăind dimineți mângâiate sâni sufocați sculatul din morți (he he hei) și-mi vin în minte versurile lui Zaharia Stancu: "ne-am pipăit în noapte cu patimă și ură oamenii aruncau după noi cu var dar răscolind în carne un episod murdar noi ne-am făcut prin asta iubirea și mai pură" dar, (numai dar al vieții nu e) dragostea ca orice floare se ofilește și moare iubirea se transferă în rod și mulți asta n-o știu cel puțin în simțire zvârle pingelele roase încalecă noutatea în fugă bătând cu pintenii noi cel simțitor va rămâne s-audă urlet de fiară pământul și talpa cum ard și muțenia macilor cu gurile rupte. o poezie cu suflet. felicitări. Ioan | |