| = Inca ne incanta lupta cu paznicii, padurarii. | Viorel Darie [02.Feb.15 12:28] |
Inca suntem naturali, cum ne-a creat natura, tot ce e bun in natura ni se cuvine, incercam sa evitam oprelistile noii societati. Pentru copii nu stiu cum e mai bine, sa continue stilul vechi de viata a bunicilor, unchiilor, sau sa se supuna riguros regulilor societatii. O zi de pescuit agreabila ! | |
| = Naturalețe | Mihaela Rascu [03.Feb.15 06:30] |
| Eu cred că copiii trebuie să învețe să iubească natura, oricât de evoluată ar fi noua societate. Peripețiile la care pot lua parte alături de adulți, sunt cele care construiesc amintirile dragi. Mulțumesc pentru comentariu! Prețuiesc peste măsură natura și naturalețea omului! | |
| = (non)farmecul formulării | Vasile Munteanu [03.Feb.15 10:21] |
personal, nu am putut trece de preambul; posibil textul să merite, dar formularea nu m-a încurajat să merg mai departe; în chiar începutul textului avem: "noaptea adâncă, cu farurile măturând drumul de țară plin de hârtoape, ocolind capcanele adânci, căscate din loc în loc, sub forma gropilor săpate la adăpostul pâlcurilor". adică: noaptea e adâncă; tot adânci capcanele (s-au terminat adjectivele?); ce fel de capcane? niște hârtoape care nu sunt gropi, sunt ceva cu formă de gropi; evident, săpate (de cine? poate căscate, formate șamd) aflate la o lizieră, deși e vb de mijlocul unui drum (fie el și de țară). concluzie: o banală frază suferă de... hipertautologie; fapt care mi-a anulat curiozitatea de a afla cât de bolnav e restul. e important ce spunem, dar la fel de important este cum. | |
| = Critică pozitivă | Mihaela Rascu [03.Feb.15 21:54] |
| În vârtejul poveștii se pot întâmpla tocmai astfel de aspecte cum sunt cele sesizate de dl. Munteanu. Îmi aduc aminte că, la un moment dat, Dumas scria în "Cei trei muschetari" că unul dintre ei, cu un picior a lovit adversarul, cu unul a împins sabia căzută pe jos, iar cu unul a încălecat balustrada. Câte picioare pot avea muschetarii? Pe de altă parte, apreciez în mod deosebit critica dvs., pentru că, așa cum am mai susținut, nu îți dai seama singur unde "scârțâie" condeiul. Din punctul meu de vedere, este o critică nu numai pozitivă ci are și numeroase aspecte care mă bucură, permițându-mi aici să redau doar trei dintre ele: 1. Laturile și sensurile la care și în care se pot aduce îmbunătățiri unei forme pe care o îmbracă la un moment dat o idee. 2. Creșterea numărului de cititori, animați de critica dânsului și, deci și a părerilor legate de tema și forma propusă. 3. Nu în ultimul rând, pentru mine, o economistă "pusă pe scris" este o onoare să fiu criticată cot la cot cu scriitorii consacrați, cu state vechi în ale literaturii. Am să mă gândesc cu siguranță la un alt început pentru "Unchiul Victor" și vă aștept cu mare interes părerile d-le Munteanu, mulțumindu-vă pentru interesul arătat încă odată temelor propuse de mine și pentru critica dvs. pe care o găsesc pozitivă intențiilor mele literare. | |