| + "Aceste nimicuri..." | Florentina-Loredana Dalian [29.Jan.15 23:32] |
| Aceste nimicuri, răsfirate în niște versuri care transmit o atmosferă apăsătoare de pe vremea când "nici poezia nu se emancipase încă"... nu știu să spun de ce mi-au plăcut mai mult: pentru frumusețea zicerii poetice sau pentru că mi-au amintit de un tren care nu depășea 40 la oră, chiar dacă eu nu-l luam de la capătul lumii. Tot așa părea. Revenind la text, e, în orice caz, o lectură care lasă urme. | |
| + 7 | florian stoian -silișteanu [30.Jan.15 00:46] |
| un discurs în care vedenia are astâmpăr are la clasa-ntâia... ceva!te salut fratern! ioan barb nu inventează roata în poezie dar se acomodează repejor cu una dintre spițe! și aceasta îl face...rotitor de soartă!:) | |
| + poezia ta, | Ottilia Ardeleanu [30.Jan.15 17:03] |
| Ioan, este făcută din emoții care merg pe roți cu patruzeci și ajung la destinație în mod real, cu nașul, cu vânzătorii de ziare, cu neînduplecata relativitate, cu acei douăzeci care rămân în suflet în pofida modificărilor fiziologice, cu pendularea între acasă și școală, resturile sățioase, amintirile persistente cu iz grav, copleșitor. și acei cerșetori... "nu mă lăsa doamne nu mă lăsa să cad în depresie să-mi pierd mintea pe un drum străin" - știi de ce îmi amintește? de plecarea de acasă la școală a lui Octavian Paler. este o poezie cu densitate, cu demnitate, cu un dinamism interior până la exterminare. intens în trăire! | |
| = Vă mulțumesc | Ioan Barb [30.Jan.15 20:12] |
| Pentru atenția acordată textului-pentru recomandare. Florentina, Florian, Otilia pentru semnele luminoase. | |