| = o mână | Ioan Postolache-Doljești [31.Dec.14 09:56] |
| din ghipsu uitării fi-va de-ajuns să umple găurile și crăpăturile din pereți o drișcuire hotărâtă un trafalet de râs și nițică vopsea de speranță și totu-i ok vezi cât de ușor cad numele țărilor distanțele pământu-i rotund niciunde un capăt al lumii doar mereu un nou început ai căluțu tău alb inorog aripat încalecă-l veselă cu tine îi place să zboare în noul an, sus în șa între aripi frumoaso! Ioan. | |
| = mi-au plăcut întotdeauna... | Ileana Popescu Bâldea [31.Dec.14 14:11] |
| ...căluții albi și adevărul. din toate. uneori stau în nisip cu fața spre cer și ochii închiși. îi aud cum trec. nu, pe mal. ar fi prea simplu. prin valuri. simt doar aerul cum tremură. nu le-am atins aripile vreodată. vopseaua nu se poate șterge. ar trebui dărâmate zidurile din noi. cu urmele scrijelite. Ioan, mulțumesc frumos pentru cuvinte și urare! Un an senin! | |