| = G | Eugenia Reiter [21.Nov.14 06:36] |
| bine ai revenit sunt foarte puține texte care îmi stăruie îm minte multă vreme după ce le citesc. acesta este/va fi unul dintre ele și simt ceva invidie că nu l-am scris eu | |
| = Distanta intre fiintare si nonfiintare | razvan rachieriu [21.Nov.14 10:04] |
| O poezie tristă, în care funerarul se insinuează prin trecerea în nefiind, care creează o distanță între ființare și nonființare, ce nu poate fi acoperită de pașii vieții ghidați de destin. Nefiindul creează confuzie, teamă și durere, căci e greu de imaginat cum în spațiul nimicului se adună viețile nimicite și anihilate de fatalitate, fiindcă nefiindul pune punct frazei existențiale, care se prelungea în fiecare zi prin adăugarea de alte cuvinte, în care pulsa viul. | |
| + "P.S. I love you" | Vasile Munteanu [21.Nov.14 10:10] |
nu e un reproș faptul că textul mi-a amintit instantaneu de filmul care îi are drept protagoniști pe Hilary Swank și Gerard Butler; nu trimite la, nu imită; dimpotrivă, reușește (asemenea filmului) să imprime esteticului sinceritate (foarte greu de realizat); într-o contemporaneitate a liricii caracterizate de nuditate (sub toate aspectele), textul tău propune (și reușește) anxietatea erotică; transmite atât de puternic dragostea absentă, încât aprope că simțim nu doar vibrația trupului, dar chiar și pe aceea a respirației; loialitate frântă de dor, pasiune înecată de adâncimi obscure; deopotrivă relaxare și încordare - patologie a neliniștii pentru care singurele momente în care cel care trăiește astfel reușește să își tragă sufletul este scrisul. în concluzie, vă felicit încă o dată pentru sinceritate (mulți/ multe pozează astfel, în realitate fiind simpli cabotini). | |
| = ”o insulă frumoasă și gri” | Lavinia Micula [21.Nov.14 10:24] |
| un poem al adîncimilor; și la propriu și la figurat. Mi-a plăcut în mod deosebit. | |
| + 7 | florian stoian -silișteanu [21.Nov.14 22:09] |
| nu aș vrea să repet ce a spus vasile munteanu și asta pentru că el bine a spus. adaug doar că în timp ce am citit am văzut am ocolit pământul și am atins, din greșeală...un înger! apoi am văzut lumină! | |
| = salut | Raul Coldea [24.Nov.14 01:25] |
| georgiana, mă bucur foarte tare că te citesc aici. poemul tău pare de o sinceritate puternică. pare să se fi născut cu adevărat dintr-o tristețe reală, de-aia de o poți tăia cu cuțitul. felicitări! | |
| = o primire frumoasă | Georgiana Mușat [24.Nov.14 06:17] |
| Vă mulțumesc din inimă pentru aprecieri, fiecăruia dintre voi. Și dacă tot se vorbește despre sinceritate aici, cred că cel mai relevant pentru poezie (indiferent de forma pe care o îmbracă) e ca ea să fie adevărată, palpabilă. Ca prin ea, aidoma unei prisme, să poată să treacă limpede și clar, ca printr-o apă, toată suferința cuiva. Fiindcă da, eu cred că un om fericit n-are niciun motiv să scrie. Mă bucur că ați simțit asta. | |
| = . | emilian valeriu pal [24.Nov.14 18:30] |
| Din punctul meu de vedere, o confesiune de o fragilitate rara. Cit priveste motivatia ta de a scrie, demult tare, intr-un alt context, ii spuneam cuiva ca nu are niciun rost sa scriem daca nu ne doare... | |
| = . | Leonard Ancuta [25.Nov.14 15:04] |
| imi place textul, cred ca ar castiga daca l-ai mai peria putin, dar si asa e un text care transmite si nu bate campii aiurea. | |