| + Lângă ceașca de ceai | Magdalena Dale [20.Oct.14 21:01] |
| Trei poeme tanka reușite. Este bine folosit pivotul. Mesajul curge de la un poem la altul ca într-o poveste despre singurătatea în fața unei cești de ceai, apoi orele nopții când doi pini își unesc ramurile. Îmi amintesc de samuraii care înaintea luptelor mergeau la ceremonia ceaiului și poate un ultim mesaj era uitat lângă ceașca de ceai după ce era citit, sau poate câteva versuri scrise înaintea unei lupte decisive uitate și ele lângă ceașca goală … Apoi umbrele care însoțesc singurătatea ca în final pe undele râului Uji, pe undele vieții luminile ca și speranțele să se aprindă pe rând pentru ca doi pini să-și unească ramurile. Frumos și sugestiv! Foarte interesante sunt și referințele. Aprind un lampion pe undele râului Uji ca să-mi însoțească visele lângă ceașca de ceai... | |
| = Magda mulțumesc de popas | Cristina Rusu [21.Oct.14 09:47] |
| Îți mulțumesc că te-ai oprit la aceste poeme și ai văzut povestea. Totul a pornit de la poză. Am învățat să îmi notez date despre poze, ele mă ajută la construirea tabloului. Despre Uji nu se vorbește mult pentru că este foarte aproape de Kyōto (el fiind strălucirea), dar este foarte vizitat mai ales primăvara, vara și toamna. Turiștii pot lua trenul și admira peisajul, sau bărcile puse la dispoziție pentru ei. De la jumătatea lunii iunie și pînă în august pot fi văzuți cormoranii care pescuiesc în rîul Uji-gawa. Dar dincolo de toate acestea, Uji este faimos pentru frumosul său Templu Byodo-in, ce oferă o priveliște rar întîlnită în Japonia. Venind către templu există prăvălii de ceai care-ți oferă șansa de a gusta subtilitățile diferitelor variante de ceai verde. Templul Byodo-in, adică Templu Păsării Phoenix a fost de fapt o vilă construită de Fujiwara-no-Michinaga (966-1024), cel mai puternic prim-ministru din perioada Heian. Abia în anul 1052 vila a fost convertită în templu. În altă ordine de idei, ai dreptate că samuraii mergeau la ceremonia ceaiului înaintea luptelor. Apoi, erau îmbrăcați după un anumit ritual chiar de către soțiile lor. Era o mare onoare pentru soții ca să facă acest lucru. Îmbrăcămintea cu tot cu armură cîntărea zece kg. Povestea lui Tsuen Masahisa („fondatorul” primei ceainării) începe din perioada Heian (794-1185). El luptă pentru clanul Minamoto care era atunci sub conducerea lui Minamoto Yoshitomo (1123-1160, general al Japoniei), împotriva clanului foarte puternic Taira. Lupta lui nu a fost în zadar, pentru că fiul generalului, Minamoto Yoritomo (1147-1199), primul shogun al Japoniei, învinge clanul Taira în 1192. Chiar înainte de a lucra la aceste poeme am terminat de citit o carte despre luptele dintre clanurile Minamoto și Taira. Foarte interesant, personajul central al cărții este Masako Minamoto (1157-1225), soția shogunului Minamoto Yoritomo. Această femeie, una dintre cele mai proeminente figuri feminine ale Japoniei, luptă cot la cot cu soțul ei împotriva clanului Taira. Alături de tatăl ei a adus îmbunătățiri codului samurailor, revizuindu-l complet, în timp ce soțul ei Yorimoto organiza shogunatul cu sediul la Kamakura. A rămas în istorie și sub numele de „Ama Shogun” sau „călugărița shogun” (a devenit călugăriță după moartea soțului ei). Discursul ei înflăcărat ținut în fața samurailor în 1221, cînd trupele trupele de la Kamakura au înfrînt oștenii împăratului Gotoba, alimentează și astăzi imaginația istoricilor și scriitorilor. Interesantă este toată această istorie dacă e citită pe larg. Faptul că la scurt timp după ce am citit cartea am dat de această poză, care este făcută pe rîul Uji, unde și-a deschis prima ceainărie acest Tsuen Masahisa, nu poate fi întîmplător. Uneori mă întreb cum se potrivesc aceste lucruri. Magda ești drăguță că ai venit și ai luminat această poveste. Sper să reușim împreună să apropiem mai multe inimi de acest segment nipon și de spiritul japonez. cu drag, bia | |