| + . | Costin Tanasescu Stefanesti [16.Oct.14 18:24] |
| Un flash emoțional care trece prin tine atunci când îl citești. Punctul culminant este finalul. Nebunia frumoasă care sfidează moartea. Valsul ca un țipăt al lebedei, deși nu știu dacă este potrivită comparația mea pentru că sunt diferențe mari de stari de spirit. Și de abia acum văd că textul este scris în 2009. Ce altă dovadă de poezie vie, în antonimie cu "poezia momentului", " cu inovatia zilei", mai poate fi adusă... "Îmi spun totul e bine", discursul învingătorului care trece prin momente dramatice. Mi-a plăcut, am empatizat, se aseamănă cu ceea ce sunt, de aceea ofer o steluță, drept mulțumire pentru că m-am regăsit în această scriitură. | |
| = sunt-sunt/este-este - | Bot Eugen Iulian [16.Oct.14 20:14] |
repetiție nefastă într-un text atât de mic, una care denotă sărăcie verbală și un bagaj imaginativ limitat. Expresii forțate („dinții sunt de gheaț㔄picioarele sunt stânci”) alternând cu altele banale („sângele-mi îngheaț㔄vântul îmi bate în față”) plus 3 epitete în două versuri successive ceea ce este deja prea mult (redundandt) în economia unui text atât de mic. doar o părere Eugen 20:17 | |
| = cimitirul faptelor vii! | Nicolae Popa [17.Oct.14 00:34] |
| Finalul e nefiresc de firesc. Mersul spre acest final îmi părea oarecum teatralizat (zgomotul de mașini este infernal figuri triste de oameni grăbițiși) eram gata să abandonez... ȘI când colo, un final tare: ”nu știu de ce se vede azi așa de limpede cimitirul”! | |
| = Iti spui ca totul este bine, cand totul este rau | razvan rachieriu [17.Oct.14 09:38] |
| Îți spui că totul este bine, când totul este rău, îți vine să dansezi vals pe caldarâmul vâscos, impregnat cu imund, scabros și diform, se vede așa de limpede cimitirul, fiindcă nefiindul ne-a încețoșat privirea, care nu mai este orientată către viață, ci către non-ființare. Totul se face în grabă, într-un zgomot infernal al afectelor intrate în degringoladă, spațiul vieții s-a opacizat și a devenit difuz, așa că mergi în gol, la întâmplare, și destinul visat se îndepărtează. Scurt, dar convingător. | |
| = domnilor | Dorina Șișu [17.Oct.14 18:57] |
| Bună ziua, stimați domni! Domnule Costin Tanasescu Stefanesti, comentariul dvs m-a umplut de fericire! Vă mulțumesc! Bot Eugen Iulian, părerea ta o respect. Domnule Nicolae Popa, vă mulțumesc! Cred că am vrut o poezie atât de plictisitoare, precum o zi obișnuită din viața unui om simplu. Orice final e surprinzător. Cred că asta ne rezervă viața. Domnule razvan rachieriu, vă mulțumesc. Fiind printre primele mele încercări poetice, îmi e dragă poezia asta așa cum este. Vine o vreme când scormonim în trecutul nostru lucruri simple, mărunte, fără semnificație specială. Așa văd eu aceste încercări, nu numai ale mele, ci ale tuturor. Vă mulțumesc tuturor pentru semnele lăsate! Să aveți o seară minunată și zile liniștite! | |