| = ... | emilian valeriu pal [16.Sep.14 12:29] |
| Sincer sa fiu, cam asa am vazut eu textul: nu știu de unde în capul meu se iau așa vise urâte și de ce cineva vorbește că sunt alta decât altele și că am căzut de pe lună parcă nu trag cocaină dar știu câte ceva despre narcomani și sunt naivă să cred că voi salva lumea și pe tine te voi salva și pe tine / promit probabil tu cum ai fost așa ai rămas cu mâinile curate fără semne nu te droghezi și această discuție e lipsita de sens dacă ești împotrivă putem să vorbim despre asta la sfârșit de vară provocarea pentru zece cărți a intrat în colecție care au schimbat ziua la trecerea de pietoni au căutat și în ochii mei cocaină baftă lor în vara aceasta nu pentru prima dată l-am văzut pe dumnezeu atât de sărac și prefăcut cel mai bun cunoscut al meu l-am întrebat dacă o să mor la patruzeci de ani dar el a tăcut și m-am gândit că poate e mut la ce bun să vorbească dacă cunosc taina lui și vântul uite ce frumos zboară unul de sus dintr-o imagine veche din 11 septembrie parcă seamănă cu mine la fel speriat de șerpi uite ce frumos cade și cât de larg îl primește pământul vezi cum e să zbori acum uite cum pot eu pe calul alb caut izvoarele cerului Ceea ce as reprosa eu aici(am urmarit si alte texte de-ale tale), este alternata intre luciditatea cu care transmiti uneori emotia si lipsa de stapinire, de filtru interior, cind te lasi furata de metafore. Dar, ca intreg, e o lirica ce ma prinde, care-mi spune ceva, nu o lirica sterila si plina de angoase in care se zbat altii. | |
| = ok | maricica frumosu [16.Sep.14 15:10] |
| merci pentru sfaturi emilian, ușor renunț la câteva strofe, dar nu și la a doua, pentru că de acolo a început, de la fiica monstruoasă a lui Phorcys , poate este prea încărcată/ să văd/. | |