| = Anarhia versurilor produce seisme | razvan rachieriu [02.Sep.14 10:08] |
| Ai forțat puțin limitele expresivității și ți-a ieșit, cuvintele galopează înspre o poveste a lumii plină de stihii, nesupusă legilor, iar anarhia versurilor, fiecare de sine stătător (poemul nu are temă unitară și nici continuitate) și lung cât o clipă somnolentă, dilatată peste goluri, produce seisme. Semințele sensurilor umplu un gol mai adânc, mai rapid, mai rotund, însă nu pot acoperi entitatea hohotului de râs, care merge nonșalant cu tălpile goale prin rigolele dintre versuri. | |
| = Dintre ruinele templului ce surpă lumina - doar râsul salvează | Maria Elena Chindea [26.Sep.14 06:15] |
| Se spune, poate nu întâmplător, că oamenii-s pe măsura timpurilor! Mă consider un scrib al timpului meu ce ia temperatura adâncurilor ocultate! Ascult curenții care învolburează serenitatea timpului, murmurul apocaliptic al spațiului ce parcă nu ne mai încape și aștept o erupție grozavă care să acopere absențele! Și să reașeze fundația lumii! Recunosc și rezonanța seismelor - ale mele ca și ale timpului ce mă locuiește! În aceste vremuri grozave doar dimensiunea râsului ne mai salvează de la surpare! Mulțumesc Răzvan pentru răbdarea de-a privi prin filtrele mele zbaterea timpului meu, frângerile lui dureroase! | |