| = greierii tac | Cristina Rusu [24.Jul.14 10:04] |
| poemul are un moment de ținut respirația atunci cînd greierii tac. ai kigo, ai planuri. ideea este interesantă. cred că aici ar fi vorba de sunet. acest poem al tău se bazează pe sunetul greierilor care tac brusc, atunci cînd sunetul coasei taie iarba. dacă privim acest poem așa, atunci este interesant. să zicem că formularea cea mai avantajoasă ar fi fost ca versul doi și trei să sune ceva de genul / nu se mai aude/ nici un greier (lucrat eventual și pe silabe). ca să nu asociem brusc greierii tac. putea să fie bun un astfel de plan ca să nu se mai dea explicația că iarba cade în urma coasei. ar rămîne suspans fără versul doi. ai ales greier ca kigo și este bine. și primul vers este bun. nu poți ști ce urmează, coasa poate să nu facă o acțiune imediată ci doar să fie sprijinită de un hambar vechi și o simplă rază de soare să o facă să lucească. succes la poeme bune, bia | |
| = re: Greierii tac | nicolae tomescu [24.Jul.14 13:20] |
| Acele luciri ale coasei, mă gândeam, sugerează acțiunea cositului. Greierii realizează, de ce nu?, pericolul și tac brusc. O coasă bine ascuțită și „muncită“ lucește chiar și fără nicio rază de soare. Versurile 2 și 3, mă gândesc acum, ar putea suna: deodată printre ierburi/ toți greierii tac. S-ar realiza, cred, și „fotografia acelei clipe“. Oricum în întocmirea unui haiku căutarea sugestiei este munca cea mai grea dar și cea mai frumoasă. Mulțumesc, Bia, pentru sfaturi. Am să țin seama de ele în următoarele încercări. Cu gânduri bune | |