= Dezechilibrul gandirii | Rusu Victor [05.Jun.14 14:13] |
In poezia ta domina acea vreme a incercarilor, experientei vietii omenesti. Se simte o ruptura totala fata de increderea in oameni, o fericire confuza sau as mai numi-o lasitatea placerii. Citind poezia am fost cuprins de o stare melancolica si am simtit niste sentimente asemanatoare. Ai descris o stare zbuciumata pe care putini o inteleg. Imi place! | |
= Distanta enorma intre oameni | razvan rachieriu [05.Jun.14 10:49] |
Falsa tăcere creează o non-lume, căci din ea țâșnesc urletele neputinței, care s-a născut din intrigă, ură, durere și a dobândit din chinuri crustă rezistentă la forța spiritului, în spațiul durerii țipă nebunul din clipele de uitare, iar cuvintele au cătușe la mâini și lanțuri la picioare. Nu coborâm capul sub pietre, ci îl urcăm în cer, pentru a crea o distanță între gândurile noastre și ale celorlalți. Felicitări, ai creat prin glasul versurilor prins în pământul ce apasă și încovoiază ființele, o non-lume, în care oamenii nu sunt legați prin conexiuni spirituale, ci au pus între ei o distanță enormă, pentru a percepe libertatea individuală. | |
+ Dorina Sisu - tristele utopice | Nache Mamier Angela [05.Jun.14 18:39] |
o poeta ,(aproape mereu )într-o tonalitate grava,majora,putine emanatii senzuale,poate o anumita timiditate naturala care blocheaza dezvaluiri intime...ele sunt voalate,subtile ,bine strunite în fraze aproape enigmatice care lasa uneori sa se întrevada :"acea tăcere fără de lume fără de urlete intrigă ură durere" solitudinea,egoismul,asteptarea unei eliberari utopice spre o lume imaginara unde se vorbeste de " inocență și de imunizare cerească" se simte o revolta,timpurile sunt apasatoare :"iar tu precum un biet animal biciuit nu cobori capul sub pietre nici ochii nu-i închizi aștepți să-ți vină acel gând fără de gând acea tăcere fără de lume",paradisul nu e pe pamânt,se simte o compasiune ,ca un fir rosu de la un capat la altul al acestui poem care anunta o voce între intimism si accente sociale,pe care le astept ceva mai vehemente ,caci ca orice ardeleanca ,nu poate "sa-si tina gura" moralizatore , cea care cauta sa schimbe fata unei lumi nebune,nebune ,nebune ... | |
= tristele gânduri | Dorina Șișu [07.Jun.14 20:04] |
Domnule Rusu Victor, vremea încercărilor nu se termină niciodată. Tristețile le ducem tot noi, dar ne îngăduim să le scriem pentru a face loc altor tristeți pe care le vom primi, îngăduitori sau nu, pentru a echilibra spațiul dintre noi și fericire. Mă bucur că vă place. Vă mulțumesc și vă doresc gânduri bune! Stimate domnule Razvan Rachieriu,cu tristețea bucuriei alese, vă mulțumesc pentru semnul lăsat atât de corect și atât de bine intuit. Despre libertatea individuală se pot spune multe lucruri, dar mă întreb dacă prin complexitatea ideilor noastre un alt individ fără conexiune spirituală, ar înțelege și ar accepta căderea unui semen străin de capacitățile lui mintale. Vă mulțumesc din suflet pentru timpul acordat și mai ales pentru vizita pe obosita mea tăcere. Cu aleasă considerațiune! Draga mea Angela Mamier, steluța ta mi-a luminat privirea, dar vezi tu că și chinul are frumusețea lui aparte. Of, dar compasiunea mea e mânată de vânturile aduse de ocean, iar drumurile înstrăinării acutizează și mai tare depărtarea mea de lumesc, dar mai ales de firesc. Ajungi să te întrebi: ce-ai mai putea spune din toate câte se spun ori au fost spuse, ce-ai mai putea face, din toate câte se fac ori au fost făcute, pentru ca tu, un biet muritor să fii în pas cu ceilalți? Nimic nu mă va încumeta să fiu mai fericită în tristețea mea, mereu amânată îndoielilor. Cuvântul mi-l fac spadă, oh, da, ai spune că-i o biciuire, prea jalnică mi-e firea și foarte greu veșmântul nemuririi... Îți mulțumesc, Angela! | |
= parere | Nuta Craciun [08.Jun.14 13:37] |
textul nu e de tot rau dar parca sunt prea multe lamentari in lant... si nu ca ar fi neaparat ceva rau daca asta ar putea aduce vreun plus poeziei, dar parca o sufoca, o sileste sa stea lipita de "chinurile tale". nu am inteles cum e sa astepti "un gand fara gand"... iar imaginea cu distanta dintre tine si oameni suna cam prea prafuit: "nu spun că nu le pot vorbi și nici să-i privesc în ochi nu pot pentru că am glasul prins în pământ pentru că după toate abandonările drumurile năucesc pașii..." ... dar mi-a placut, desi printr-o prea mare abundenta de "si"-uri, ideea cu umbra care se tine de tine si de chinurile tale. cu ganduri bune | |
= oarecum explicație pentru Nuța | Dorina Șișu [08.Jun.14 15:54] |
lamentările în lanț și sufocarea chinului țin de ”a treia tăcere” și nu am ce face pentru a te convinge că acel "un gand fara gand" pe care nu-l înțelegi este de fapt tocmai agonia tăcerii...de fapt nu aștepți un alt gând, dar dacă e să vină să fie tăcerea. dar de ce să-ți explic ceva, dragă Nuța, ce din start parcă te sufocă și-ți dă o stare de repulsie? no, fiecare are modul lui de expresiune chiar dacă acesta se leagă de și-uri ca o imagine realistă, a unei vieți de zi cu zi, ca și cum nimic nou nu pare a se zări la orizont. chinurile nu sunt neapărat ale mele. ele vin de pretutindeni... cu regret că acele ”lamentări în lanț” te-au făcut să-ți pierzi timpul. | |
= observ | Nuta Craciun [08.Jun.14 16:42] |
ca reactionezi bine doar la laude, "draga" Dorina, daca cineva vine si-ti spune altceva te crispezi si nu stiu daca e cea mai nimerita atitudine. si mie nu trebuie sa-mi explici nimic, ai facut-o atunci cand ai scris, iar eu ti-am spus parerea mea sincera...iar poemul acesta nu mi-a dat nicidecum o stare de "repulsie" asa cum o spui tu pe ton malitios, si nici nu consider ca mi-am pierdut timpul, expresie ce iar o folosesti tu in loc sa tragi concluzii din ceea ce ti se spune... "no, fiecare are modul lui de expresiune" vorba ta. | |
= jur că accept | Dorina Șișu [08.Jun.14 16:53] |
îmi pare rău că am făcut impresia asta, dar chiar nu m-am supărat și mereu am considerat și consider CU MÂNA PE INIMÃ, că sunt bine venite criticile. nu sunt genul care să mă supăr, zău! te rog să mă crezi. poate că am părut oleacă înțepată, dar nu asta mi-a fost intenția. desigur că-mi pare rău atunci când poezia nu iese strong, de calitate, sunt conștientă că greșesc, tocmai de aceea nu mă supăr, ci dimpotrivă sunt deschisă oricărui sfat. în speranța că apele sunt limpezi, te salut cu sinceritate și gânduri bune! | |