| = papilele de gând îmi spun : sinceritate! | Ioan Postolache-Doljești [02.Jun.14 10:59] |
| când îți faci o poză resortul intim declanșează alerta și conștient că furi trecerii clipa tocmai clipa aceea o strici printr-o voită postură peste ani privești fotografia te bucuri dar amintirea îți spune că totuși în ea e o mare doză de fals scrisul e o poză a sufletului convingerea asta o am și doamne citesc și citesc atâtea falsuri... suntem apteri și noi ne punem aripi visând plutiri de condori și beți de-nchipuitul zbor ne prăbușim în clipa unui fals poem... fotografiile rămân ca amintiri de familie de obicei nepoții sau cel mult fiii lor le ard sau le aruncă la fel am procedat și eu de ce-am păstrat doar un instantaneu cu-al meu bunic plecat prășind cu sapa în grădină poate unde era bunicul meu adevărat de ce ignor eu pozele cu clovni sau de actori jucând în tragedii și de ce le păstrez pe-acelor care îmi par reali în tragicomedii eu n-am să știu... "cruzimea" ta e un instantaneu de-aceea m-am oprit la el plăcut gustând sinceritatea și mi se pare că-i un reușit poem chiar dacă zici că-i proză... cu bucuria lecturii,Ioan. | |
| = cu sinceritatea ramai mereu singur | Dorina Șișu [02.Jun.14 18:58] |
| tragediile sunt pe chip timpul le spune cel mai bine te privești și te minunezi apoi repede mai pui un zâmbet stingher și constați că nu mai este zâmbetul de ieri lumea s-a schimbat încerci să-i faci față și te pomenești în fața unor măști pe care le încerci fără să vrei de dragul prietenilor sau doar așa să fii în pas cu timpul acesta cu sinceritatea e mai greu întotdeauna rămâi singur și nici măcar o vină nu ai dar uite cum timpul trece rămâi un om sprijinit într-un picior mereu pus pe fugă cam acesta-i gândul meu spus acum din suflet pe care tu, Ioan, l-ai înțeles perfect. | |