| + autocolant cu insomnie... | Teodor Dume [27.Apr.14 18:17] |
| mi-a plăcut joncțiunea dintre stările cotidiene, cu o tentă aparte, dar și dintre cele care se pliază pe suflet. e o scriitură aparte care tratează alte teme față de cele cu care eram obișnuit în textele autorului, teme bine etalate care, prin punctare, trasare și developarea secvențelor din cotidian, și nu numai, împlinesc lectura oricărui cititor. de memorat pentru arhiva mea din gând: "seara este același autocolant cu insomnie care nu dispare la zugrăvit pe fereastră nu mă uit în spatele perdelei este tot timpul chipul ei nu al intersecției cum ar trebui" mi-a mai plăcut în mod deosebit etalarea stărilor și partea în care autorul punctează printr-o linie, când întreruptă, când invizibilă,(dar în paralel), secvențele care la un momentdat converg. și aici fac referire la momentul primei părți a textului încheiat la "o altă poveste care nu este scrisă" și a celei de a doua parte, cea de final. luminez cu o stea locul în care ar fi trebuit să fie intersecția cu sinceritate, | |
| = punctul fix | valentin ionut [27.Apr.14 21:23] |
| este, pentru mine, "îmi spun speriat în gând pe sub firele de păr prin care îmi trec mâna". îmi place din cauza luminii de înger, a cerului vertical. decorul este așa, ca în povestea aceea spusă într un film: am inventat un joc, zice actorul. punem față în față doi, trei, bătrâni.( așa era acolo!) le dăm câte o armă, și îi punem să și povestească fiecare viața. cel care nu se împușcă este câștigător. he gets a refrigerator. sic! m am întins, dar ce este poezia dacă nu te pune pe gânduri! numai bine! | |