| = Paradisul copiăriei | nicolae tomescu [19.Apr.14 14:16] |
| Răzbate din text nostalgia copilăriei, perioadă a vieții apropiată Edenului de dnainte de păcat, în care inocența primează Sărbători fericite, cât mai apropiate de Paradisul pierdut al copilăriei | |
| = mulțumesc, | Ottilia Ardeleanu [19.Apr.14 15:21] |
| domnule Tomescu, mă bucur că textul a ajuns aproape de dumneavoastră. vă urez și eu: Lumină și Pace întru Învierea Spiritului Copilăriei! | |
| = . | Petru Teodor [19.Apr.14 16:02] |
| a fost frumos, zice copilul meu cel mare. eu am zâmbit. mult. aproape copilărește. dar mai ții tu minte cât de greu era când eram mici și eram supărați și nu știam de ce? ei, acum știm de ce, dar parcă n-am vrea să mai știm. fiecare copilărie are farmecul ei, dar în toate parcă se regăsește un dud și un cântec de leagăn. dar cu cât crești, cu atât mai rar te lași fermecat de inexplicabil. așa observ. devenim orbi. tot mai orbi... iar mâinile noastre devin bisturie. (pt) | |
| + peste timpul de copil... | Teodor Dume [19.Apr.14 17:14] |
| Pe mine acest text mă călăuzește înspre copilărie, spre acea firimitură din care am pornit fiecare spre un sens benefic. Povestea aceasta care vine dintr-o poveste a unui timp uitat (de către unii) e o scriere curată, sinceră născută din întrebările vărstei de atunci (la care doresc să revin)și care reliefează și împlinește gândul omului din mine, acum. Această relatare cu nuanțe de suflet poate bucura copilul din noi sau poate traumatiza clipa în care, atunci foarte demult, ne-am dovedit temători și neajutorați în fața provocărilor etalate de relația copil și ființele nevăzute, "Este cineva mai înfricoșător decât balaurul cu șapte capete? Decât zmeu’-zmeilor, paraleu’-paraleilor? Este cineva mai înfiorător decât Muma Pădurii? Decât Ghionoaia? ". Scriitura de față creionează în copilul de atunci strategii de moment pe care nu am știut și nici nu am putut să le manipulez în sensul benefic ființei din mine. Da, scriitura de aici reconstruiește în mine fiecare parte a copilului care eram. Raportându-mă la toate elementele acestui text rămân surprins de modul în care autorul reușește să lipească secvențele unor stări mai mult sau mai puțin afective, păstrând încă viu instantaneul developat în mintea de acum a omului matur. Viziunea autorului este și a mea dar și a acelora care constată acum propria frumusețe a copilăriei dar și urâțenia personajelor prin care eram "puși la colț" și "cumințiți". Iată că acele căutări s-au împlinit " Peste timpul cel de copil. Așa cum sari coarda și cânți. Ești dintr-odată înconjurat de toți copiii de pe scena ta care bat din palme ritmul săriturii și se alătură cântecului cu vocile lor pițigăiate, asaltându-se unii pe alții cu veselie, chiuind, băgându-se care mai de care în joc, până ce pământul se rotește mulțumit, ca o moară de făină. Creștem cu zor asemenea pâinii care sfârșește într-un om cu grija zilei de mâine. Să închid ochii! Iată-mă înapoi într-un lan de grâu... Trăiesc verde!" Da, respir, trăiesc...și luminez cu o stea acest text dar și gândul care mă va duce pe drumul înspre copilărie. | |
| = domnilor, | Ottilia Ardeleanu [19.Apr.14 20:28] |
| pt: mă bucură foarte mult reacția copilului cel mare; mă întreb și eu de ce nu ne mai lăsăm fermecați! orbirea, de cele mai multe ori, nu este fiziologică. mulțumesc pentru cuvinte. Teo: singurul lucru curat care mai rămâne în om este copilul din el. interesant că el, copilul, îi și dă elanul care aparent aparține unui om matur. mă bucur nespus că aceste cuvinte unite să creeze un text cu și despre copilărie au ajuns așa de frumos la tine încât să merite o lumină de înviere a copilăriei. mulțumesc frumos! | |
| = Minunat text, | Mihaela Popa [20.Apr.14 14:56] |
| un dar, în care mă regăsesc și eu. "... lucrurile se însuflețesc. Să locuiesc într-o căsuță făcută cu cretă albă, cu pitici de grădină, să arunc pietricele în cer și el să se spargă, să-mi curgă soarele pe obraji, să nu mă certe Dumnezeu pentru isprava mea..." Reverență! Sărbători pascale cu pace și lumină! Mihaela | |
| = îți mulțumesc, | Ottilia Ardeleanu [20.Apr.14 20:18] |
| Mihaela, mă bucur că simți acest text ca pe un dar. în fapt, tot un dar - însoțit de urări - consider și eu semnul tău de lectură. și mulțumesc. Pace și Lumină în suflet și în casă! | |