| = cu inima neagra | Dorian Duma [22.Mar.14 03:41] |
| Cel mai mult mi-a placut ca e din prea multa iubire. Daca era din prea putina nu cred ca mi-ar mai fi placut asa de mult. Mamele au intotdeauna prea multa iubire, aproape ca le prisoseste si atunci o mai impart si prin alta parte. Dar nu in poezia asta, in altele. Ce mi-a mai placut e legea uscata din padurea osanditilor, are rezonanta de basm si iz de aventura. Plus ca mi-au placut sfarcurile de maslin si pantecul gol pentru ca e dedesubt si nu deasupra. Nici nu-mi imaginez un pantec gol deasupra, mai degraba gura unei pesteri deasupra. Cu toate ca gura unei pesteri poate fi si dedesubt si chiar la dreapta (din prea mare iubire). Eu zic ca poezie asta merita o steluta. | |
| = domnule Dorian | Cristina-Monica Moldoveanu [22.Mar.14 14:26] |
| Mulțumesc pentru comentariul binevoitor. Pentru mine acel "dedesubt" nu e redundant, atât pentru ideea în sine (40 de ani în deșert) cât și pentru versul cu statuile care urmează. Cât despre peșteră, am vrut să reiasă ideea că eu mă aflam înăuntru, însă afară era furtună. Iar legea copacilor este într-adevăr momentul cel mai trist din poezie. Uneori copacii se ususcă în mod misterios, eu am întâlnit odată o livadă cu mulți meri uscați care m-a impresionat. | |
| = revin | Cristina-Monica Moldoveanu [22.Mar.14 16:56] |
| Către cititorii mei: gândindu-mă mai bine am ajuns la concluzia că "dedesubt" totuși nu e necesar, la fel și "mereu" din strofa a treia. M-am străduit și eu atât cât am putut să cizelez ideea inițială a poeziei. | |