| = peste mine s-a construit un spital | Sandra Hanna Segal [12.Sep.05 03:34] |
| Ioana, am recitit randurile astea de atatea ori ca nici nu mai tin sirul. Si la fiecare recitire au fost altfel, dar la fel de puternice si de verzi si de alunecoase. Nu pot fi cuprinse intr-un comentariu. Nu pot fi descompuse in partile conexe. Sunt o coarda agatata intre zi si noapte, pe care trec picurand pacura intamplari adevarate, vorbe pline de importanta si tresariri in celule verzi. | |
| = " mor de cate ori e nevoie" | maria balan [12.Sep.05 14:29] |
| nu citesc niciodata pre-textele tale cu gandul ca, mai apoi as avea ceva de spus. pentru ca aproape intotdeauna, citindu-te, cad pe ganduri. pretext de reflectie pentru mine...pre-textele tale. admiratie amestecata cu ceva nedeslusit care ar putea sa insemne invidie...:), insa nu-i doar atat. poate si uimire ca,in putine cuvinte, starile tale puse sub lupa nasc revelatii. | |
| = ne auzim... | ioana cheregi crișan [13.Sep.05 00:46] |
| Hanelle, mă bucură prezența ta aici. cred că ne "auzim" mai rar în ultimul timp, dar ne auzim... Maria, întotdeauna mi-e teamă că sunt prea multe cuvinte și că de ele nu se mai vede poemul...:) mulțumesc. | |