| + gang-bang management. sau despre gigolo_ii cosmopoliți | Vasile Munteanu [03.Mar.14 11:46] |
ce cred eu că se pierde din vedere: la români (cel puțin), conștientizarea "organizării" succede întotdeauna actului propriu-zis; adică caracterizează starea de postludiu, în care, după cum ar concluziona unii dintre conaționali: dacă nema putirința, geaba chichirez gâlceava; este și motivul pentru care, așa cred, receptivitatea, disponibilitatea noastră se manifestă exclusiv pasiv; pe activi îi vei găsi întotdeauna cu pantalonii în vine prin diferite foruri internaționale, cu care noi știm că "a noastră" se întinde, dar, sleiți fiind, mai închidem un ochi, uneori ambii, dar niciodatp gura, cumpărându-ne, astfel, liniștea somnului atât de necesar refacerii, un somn profund, esențial, fără de care nici imn nu am mai avea. în concluzie: Statul "ocolește" familia, însă nu uită să o protejeze... [np - deontologie = etică profesională] | |
| = dar ce este fericirea | serban georgescu [03.Mar.14 12:34] |
| fericit sa constat ca Anton Pann este citat in acest context. Anton Pann, asa cum l-ai adus tu aici, ma face sa ma gandesc la acele personaje foarte interesante din serialul "Nemuritorul". Isi spuneau "observatori". Nu stiu prea bine detalii despre ei, decat acela ca nu actionau. Totusi aveau un rol esential. Doamne, de-as fi in stare sa urmaresc un serial pana la capat. Macar unul. | |
| = fericirea? | Vasile Munteanu [03.Mar.14 13:35] |
| să spunem că, după cum se știe, în accepțiunea lui generală, este un concept nu doar relativ, dar care, în abordări particulare, are mai mult legătură cu "viața de apoi" și prea puțin cu lumea în care trăim. în varianta propusă de dv, mă gândesc la faptul că fericirea ar putea însemna, de exemplu, ca fiecare cetățean să conștientizeze faptul că, pentru ca Statul să îl poată apăra, el, în calitate de parte, are obligația de a apăra Statul. în general, mai ales după acești 20 de ani de "schimbare de paradigmă", am sfârșit prin a nu mai crede în superioritatea uneia sau alteia dintre doctrinele politice; tot ce contează, indiferent de forma de guvernare, este dacă Statul (direct sau indirect) apără interesele unuia, unora sau ale tuturor; absența unei astfel de abordări are drept consecință mai mult sau mai puțin imediată apariția elitismului economic, a unei clase restrânse ca număr extrem de potente financiar-politic al cărei unic scop este consolidarea puterii și extinderea zonelor de influență. fericirea? fericire, din acest punct de vedere, ar însemna, de exemplu, să dispară condițiile care au făcut posibil apariția acestei clase; nu pentru a nega meritele individului; ci pentru a nu pune interesele individului mai presus de cele ale colectivității; deși suntem în sec XXI, asist cu disperare la intoleranța religioasă a colectivităților, unele aproape "închise" din acest punct de vedere, concomitent cu o toleranță laxă, indifereneță sau chiar satisfacție perversă la lipsurile și bolile altora. nu știu nimic despre "Nemuritorul", mă uit extrem de rar la tv. | |