| + Da | Tănase Carmen [28.Jan.14 20:50] |
| Este genul de poezie care cucerește prin simplitate și naturalețe. Versurile sunt destinse și mizează pe sinceritate. Acest poem nu reprezintă o adunare de versuri ci imagini ale unor trăiri în care am descoperit mobilitatea intelectuală a autoarei:"parcă aș avea un picior lipsă mă târăsc greu afară nu-mi place să fiu privită .......................... și eu sunt tot mai bolnavă tot mai bătrână mergem împreună ca elefanții ............................ mi-aș putea împărți ochii orbilor mâinile ciungilor toate hainele cerșetorilor toate cuvintele muților" | |
| + Da! | Gabriel Nicolae Mihăilă [28.Jan.14 20:58] |
| un poem care mi-a plăcut foarte mult și mă bucur că l-am găsit. Un drum care pleacă de la particularul cotidian captat de autoare dus spre particularul anumitor simțuri, temeri, constatări, întâmplări ce o copleșesc. Acest drum se repetă, această trecere alternează , fiind ca niște straturi sub care găsim ceea ce este strivit, acel ceva care ne face vii dar este sufocat. Nu am ce să adaug, poate doar faptul că la a doua citire mi-a plăcut la fel de mult(și la a treia). Cu toată inima ofer o steluță alături de cele mai sincere felicitări! | |
| + steaua se oglindește singură | Ioan-Mircea Popovici [29.Jan.14 07:28] |
| ce rost ar avea să acopăr perla născută din lacrima pură în care steaua se oglindește singură "dacă ești lângă mine pot învăța alfabetul îngerilor restul nu-mi folosește la nimic ....................... desenez cu degetul prin aerul rarefiat peșteri în care să ne ascundem" | |
| = multumesc | Carmen Macelaru [29.Jan.14 15:38] |
| Multumesc pentru aprecieri, cu scuzele de rigoare ca nu pot raspunde fiecaruia in parte asa cum ar fi trebuit si ma rezum doar la multumiri, promit cu alt prilej sa revin cu detalii. | |