| + triptic înstelat | Ioan-Mircea Popovici [29.Jan.14 07:37] |
| aici se ascunde-o poveste îmbrăcată-n n-ptic de metafore din care aleg un triptic înstelat așa cum am făcut-o cândva pentru Cezara "un pic mi-este frică și tremur" "gândul tău miroase a mosc a licurici noaptea pe mine mă umbrește un vis sunt o pală de vânt deja-vu" "eram mică erai castel de nisip eram o undă de apă te scăpam printre pești te lăsam apoi să mă străbați cu ale tale corăbii de fier mai uiți tu ferestrele către mare să fie întâlnite de vânt? te mai pierzi tu așa? aerul vibra apoi a ambră a cetini da așa era pe atunci" | |
| = vă mulțumesc | Iulia Elize [29.Jan.14 14:33] |
| d-le Ioan Mircea Popovici, primiți poemul stelelor mele, cu mulțumiri pentru generosul semn de lectură, mă bucură mult faptul că a plăcut modestul meu text! "de urci înspre lumină pe o scară te-ating pe umeri degete de stele și treci prin universuri paralele doar să respiri la fel ca-ntâia oară poate ajungi la sursa cea primară să-ți risipească picături pe piele când urci înspre lumină pe o scară te-ating pe umeri degete de stele o să culegi atunci o lăcrămioară în simfonii bizare din acele planete-ndepărtate cu inele; le vei afla parfumul ca de pară și vei urca-n lumină pe o scară." | |