| = *** | Vasile Mihalache [25.Jan.14 20:30] |
| "...acest/ plai ospitalier în care oricine-ai fi ești primit cu pâine și sare/ pe aici înfloreau cireșii băieții chemau mândrele/ la horă mâinile își căutau locul în alte mâini/ viața se ducea în pereche precum o femeie mulțumită cu bărbatul ei/ cândva mă suprapuneam cu fiecare lucru cu existența fără contur/ praf rugină frunze încâlcite de vânt//de ce mă simt ca un sat șters de pe suprafața pământului" Sunt amintiri care deșteaptă nostalgii unice, desenate cu o lentoare care macină mărunt ploaia din suflete.Sunt și alte versuri care ies în evidență cum:"de ce trebuie să fie mereu o întoarcere în tine/ ca într-un sat nepomenit în care ... câțiva bătrâni/ ... stau pe la porți sprijiniți să nu-i doboare/ tăcerea..." Am rememorat cu plăcere... | |
| = vă mulțumesc | Ottilia Ardeleanu [25.Jan.14 22:07] |
| nespus pentru oprirea pe textul acesta pentru rememorare și redeșteptare de nostalgii. | |