| = "cu o treime de infinit" | Bejliu Anne-Marie [29.Dec.13 22:18] |
| "s-au sălbăticit anii mei din ce în ce mai exotici până am ajuns în anul acesta care poimâine trece-n anul următor" ne strângem în noi zbaterile adunăm pașii din labirintul întrebărilor ființei alergăm mereu către izvoarele curatei bucurii final de an început de poveste în trup de an nou filele cer cu îndârjire să ne fim să fim cu El cu noi înșine în propria poveste "când însetarea mea s-a făcut și ea atât de sălbatecă că n-am mai vrut să beau apă decât de acolo de la izvor" vizibilitatea țintei eliberată de hotarele gândului sărac crește setea de a fi mereu cu El în noi întru deplină regăsire "orele și clipele mele s-au strâns împreună-ntr-un gard viu împrejmuind casa Tympului întinsă acum între gardul din nuiele de la Voivodeni până la jumătate de Infinit" viața darul cuvântul prinse-ntr-o grădină mereu vie copilărie și mereu acum în căutarea punctului în care infinitul își deschide larg aripile pentru zbor gândul îmi zboară la cheia mamei tale "când mama era domnișoară ----------- -------------- ---------------- deschidea ușile cu o Treime din Infinit" - ( http://www.poezie.ro/index.php/poetry/14038968/peronul_s-a_umplut_de_lume ) | |
| + excelent | Raul Coldea [29.Dec.13 23:50] |
| intru des pe Agonia dar rareori citesc lucruri care să îmi placă atât de mult. uneori nu comentez nici unde îmi place, dar de data asta simt nevoia să las aici un semn. pentru că am citit un poem de-a dreptul minunat. pentru că demonstrează cât de aberante și mici sunt regulile, canoanele. pentru că reușește să dea sens biograficului (?), să-l transforme în poezie fără să aibă altă pretenție în afară de a-l pune într-o formă de poezie. Un fel de Fântână a lui Duchamp. Mai departe, gesturile care poetizează își găsesc acoperirea tocmai în cadrul atât-de-realului. mă rog... mi-a plăcut mult. mai departe nu cred că trebuie spus mare lucru. un an nou liniștit, fericit! raul | |
| = da poezie | Ioan Postolache-Doljești [30.Dec.13 07:50] |
| iată dovada vie că poezia nu are nevoie decât de trăire pe mulți ar trebui să-i pună pe gânguri mulțumesc că postând-o mi-ai permis s-o citesc cu la fel de reușite în anul ce vine Ioan | |
| = căutându-mi amicii de școală | Ioan-Mircea Popovici [30.Dec.13 12:19] |
| "s-au sălbăticit și ele orele și clipele mele s-au strâns împreună-ntr-un gard viu împrejmuind casa Tympului" ați venit și voi cu un cerc magic de prietenie și bucurie chiar acum când eram grăbit să dau zvon să primesc cât mai repede știre de la Kohn Arthur ieri am văzut o pasăre de țărm cât o pitulice care l-a acceptat pe fotograf să se apropie de ea s-a lăsat mângâiată apoi s-a ridicat de pe cuib în care avea trei ouă a dat un tur de jur împrejur să vadă dacă fotografu-i singur și merită încredere când a revenit nu s-a mai întors la cuib ci s-a așezat în palmele fotografului care făcuse din palme un cuib în care așezase ouăle o imagine atât de duioasă un om și-o pasăre sub arcadepontice urarea să dai de templul dorințelor din care să pleci cu semințe de RODADOR și-n plus să găseți cântecul si descântecul cu urările de an bun cu sănătate și cu bogății spirituale ca cele bune să se adune-n casa omului purtător de lumină și Adevăr Pur căutându-mi amicii de școală primii care mi-ați ieșit cu darurile ați fost voi nimic nu-i întâmplător așa-mi spunea Isihie când ai ajuns într-un loc nu te grăbi să pleci anul acesta nu-l voi lăsa să se termine se aplică lema gestului teoremei de prelungire operatorului compact și pozitiv din motiv | |