| = cum le zici matale coane | Bodea Diana Mihaela [08.Dec.13 20:05] |
| Imi place constructia poemului, ca sa nu mai vorbim de idee, un indemn la dragoste ce-mi aduce aminte de-o vorba: dragostea, daca nu are si un pic de nebunie, nu e dragoste. Mai traieste lumea asa curajos?! (retorica) | |
| = . | octav luca simota [08.Dec.13 20:06] |
| pingelele buzelor? wow! dezbracati de lumea asta seaca? nu stiu dar de la inceput si pana la sfarsit lipseste orice plan de constructie cuvintele nu au nicio noima sau poate asa mi se pare mie | |
| = multumiri!!! | George Gîtlan [09.Dec.13 06:47] |
| multumesc Diana!!! (recunosc, initial finalul ala era o nota mai vulgar, dar am renuntat la limbajul licentios de buna voie si "nesiluit" de nimeni) :)) Luca, multumesc!!! nu stiu ce sa-ti raspund! sincer, daca m-as apuca sa-ti explic textul as fi penibil, cred! poezia nu se explica, se interpreteaza! acum cat e poezie si cat nu e... nu depinde de mine, eu am scris si atat! | |
| = noi sa fim fericiti | Bodea Diana Mihaela [09.Dec.13 12:22] |
| Octav, dupa bunul meu obicei, o sa incerc sa iti raspund. Din umila mea perspectiva, constructia unui text se evalueaza dupa idee si cadru liric. Acum, faptul ca poemul are o idee, e cat se poate de evident, mai mult e una pe care o urmareste natural de la inceput la sfarsit, deci poemul e coerent. Si nu e poate nicio raritate, dar cu siguranta nu e nici ceva prea des intalnit, de vreme ce sunt multe scrieri in fata carora stai ca in fata unui tablou avangardist, adica cu toata inima si mintea deschise sperand ca totusi vei prinde ideea din spatele poemului. Cat priveste constructia lirica, "goi de lume, plini de noi" si "dezbracati de lumea asta seaca" pot fi foarte bine limitele lirice functie de care unul poate stabili doua momente ale poeziei, doua cadre, sau poate foarte bine sa inteleaga prin asta o forma de expresie a figurii stilistice a repetitiei, menita sa puna in evidenta ceva. Ce anume, las la aprecierea ta. Pe de alta parte, daca ne raportam la pat si pielea ei, iarasi putem gasi doua momente, doua repere dupa care sa delimitam poezia ... bla bla. "mi s-au tocit pingelele buzelor" e o imagine superba, cel putin eu una asa o gasesc, pentru ca inseamna ca acolo omul s-a straduit, a incercat sa comunice cu lumea, sa priceapa ceva, dar a ajuns la alta conluzie, anticipata prin versuri de mai inainte. Mai sunt multe de zis, dar cum vcrba multa saracia sufletului, las restul la bunavointa dumitale. | |