Comentariile membrilor:

= o altă săgeată
Dorian Duma
[03.Dec.13 08:12]
De unde stiu eu cliseul asta „o mare de oameni”. Poate de aici:
O mare de oameni a venit să-i vadă pe Florin Piersic și Corina Chiriac la Femeia europeană.
Sau de aici?
De ce simt uneori că nu-mi găsesc locul într-o mare de oameni?
Ori poate de aici:
Suntem o mare de oameni la intrarea in Palatul Cotroceni
Si posibil prin alte o mie de locuri.
Ce vreau sa spun e ca textul incepe cu o expresie devenita banala prin repetitie excesiva. Apoi marea asta de oameni se plimba pe strazi. Nu alearga, nu se deplaseaza, nu se opreste, nu intra, nu iese, nu defileaza, se plimba. A iesit marea de oameni la plimbare. Ce mai faci mare de oameni, bine, ma plimb.
Pe urma aflam de fapt ca marea de oameni nu se plimba, ci avanseaza si eschiveaza. Deci pacaleala. Si nu eschiveaza oricum, nu cum avanseaza, ca avanseaza haotic, ci cu dexteritate. Marea de oameni are dexteritatea ei. Si pentru ca se plimba, sau ma rog, eschiveaza cu dexteritate, e plina de baltoace, doar suntem in oras. De, obstacole urbane. Asta cu obstacole urbane e buna, n-am mai intalnit-o, e patent.
Desigur, cineva observa toatea astea, fiind un observator, nu cu luneta, nici cu ocheanul, mai degraba cu ochiul liber, insa in mod sigur cu arma in mana. Ca e greu sa observi cu arma la ochi, ca poate nu vezi de ea. Sau cu arma la picior, poate-ti tremura piciorul, sau cu arma la ureche, poate-ti sfasii urechea.
Acum observatorul credeti ca obsearva? Gresit, examineaza! Pe cine? Pe trecatori, ca doar nu era sa li se spuna plimbareti sau avansatori, sau si mai rau, eschivatori cu dexteritate.
Examinarea e individuala, ca la medic. Dupa care incep ghicitorile. Ce ocupatie are x? Hm, dupa dexteritatea cu care exchiveaza o fi politician. A doua ghicitoare. Ce gusturi are x? A, a... dupa mutra acra ii plac muraturile. A treia ghicitoare, care le sunt necesitatile. Daca e vorba de necesitati fiziologice, nu sunt asa multe, ghicitoarea e usoara. Dar daca sunt necesitati urbane, se schimba placa, pot apare dexteritati si exchivari, sau asta era din alta ghicitoare. Iar a patra ghicitoare si ultima e daca au sau n-au familie. Da sau ba, are, n-are, nu merge cu fofarlica, in curs de, sau work in progress (hai ca m-am molipsit de la titlu).
Ceea ce urmeaza e indiscutabil. Pentru ca observatorul (un fel de Ochila) e dotat cu profesionalism profund. Profesionalismul e amatorism de-a dreptul daca nu e profund. Propun ca toti profesionistii sa li se recunoasca nivelul, daca-l poseda, de profund. Pofesor doctor profund. Psiholog profund. Bucatar profund. Deratizator profund. Ca pana la urma toti avem cate-o profesie, dar oare suntem toti profunzi?
Mai departe aflu ca Ochila isi cauta victime. Insa victimele se ascund in marea de oameni. Se pituleaza. Se dosesc care pe unde, se camufleaza si se tainuiesc, poate poate.
Acuma, Ochila asta, observatorul, are obiceiurile lui. Prefera subiectii adica. Cu predicatii n-are nimic si nici cu atributii. Pur si simplu, chestie de obtiune sau gust. Si nici nu prefera orice subiecti, ci numai cei care arata o mai evidenta nefericire. Cei care arata o mai neevidenta nefericire nu sunt selectionati, ci mai degraba neobservati. Subiectivism, carevasazica, dar subiectivism profund pentru ca nu alege copii, eventual ii culege, asa cum se explica mai tarziu. Si nici batrani, ca astia si-au trait traiul si si-au mancat malaiul. Decat cu exceptii. Ca nu toti au mancat destul malai. Daca n-au mancat destul malai sunt detectati. Are observatorul sistemul lui de detectare cu arma in mana. Cu care si trage dupa subiecti repetat. Cu arma din mana sau cu ea in mana, ma rog, trage. Dupa ce trage, intotdeauna se opresc doua persoane. Din pricina impactului (profund?)Nu se specifica ce face marea de oameni cand se opresc cele doua persoane intotdeauna, poate-i valureste putin. Ca doar e mare. Ii baga putin la fundul ei profund, cu dexteritate si pe urma isi vede de treaba preumblarii fentand (pardon, eschivand)obstacole urbane.
Una din persoanele vizate nu coincide mereu. E greu sa obti mereu mereul. Cu toate ca observatorul e de un profesionalism profund, dar si mereul e mereu, nu te pui cu el. Poti fi tu cat de profund ai fi. Chiar daca tinta e vizata. Nu mai e cale de intors (o data in plus se precizeaza) dauna e provocata. Nu petrecuta si nici infaptuita, se petrece singura fiind provocata. Un provocator de profesie profunda poate provoca ce vrea el, na.
Ce urmeaza nu mai important ca nici tragatorului nu-i pasa.
Nu conteaza! zice el.
Pai?
Pai e imposibil sa nimeresti precis daca lumea se misca.
Ei, nu se misca, ci eschiveaza cu dexteritate.
Ma rog, eu cred ca totusi se misca ca nebuna,fir-ar ale naibii de vremuri!
De, urbanitate.

Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !

Warning: Unknown: write failed: No space left on device (28) in Unknown on line 0

Warning: Unknown: Failed to write session data (files). Please verify that the current setting of session.save_path is correct (/var/www/dynamic/-agonia.v3-2/www/tmp) in Unknown on line 0

= o altă săgeată	Dorian Duma [03.Dec.13 08:12]
De unde stiu eu cliseul asta „o mare de oameni”. Poate de aici: O mare de oameni a venit să-i vadă pe Florin Piersic și Corina Chiriac la Femeia europeană. Sau de aici? De ce simt uneori că nu-mi găsesc locul într-o mare de oameni? Ori poate de aici: Suntem o mare de oameni la intrarea in Palatul Cotroceni Si posibil prin alte o mie de locuri. Ce vreau sa spun e ca textul incepe cu o expresie devenita banala prin repetitie excesiva. Apoi marea asta de oameni se plimba pe strazi. Nu alearga, nu se deplaseaza, nu se opreste, nu intra, nu iese, nu defileaza, se plimba. A iesit marea de oameni la plimbare. Ce mai faci mare de oameni, bine, ma plimb. Pe urma aflam de fapt ca marea de oameni nu se plimba, ci avanseaza si eschiveaza. Deci pacaleala. Si nu eschiveaza oricum, nu cum avanseaza, ca avanseaza haotic, ci cu dexteritate. Marea de oameni are dexteritatea ei. Si pentru ca se plimba, sau ma rog, eschiveaza cu dexteritate, e plina de baltoace, doar suntem in oras. De, obstacole urbane. Asta cu obstacole urbane e buna, n-am mai intalnit-o, e patent. Desigur, cineva observa toatea astea, fiind un observator, nu cu luneta, nici cu ocheanul, mai degraba cu ochiul liber, insa in mod sigur cu arma in mana. Ca e greu sa observi cu arma la ochi, ca poate nu vezi de ea. Sau cu arma la picior, poate-ti tremura piciorul, sau cu arma la ureche, poate-ti sfasii urechea. Acum observatorul credeti ca obsearva? Gresit, examineaza! Pe cine? Pe trecatori, ca doar nu era sa li se spuna plimbareti sau avansatori, sau si mai rau, eschivatori cu dexteritate. Examinarea e individuala, ca la medic. Dupa care incep ghicitorile. Ce ocupatie are x? Hm, dupa dexteritatea cu care exchiveaza o fi politician. A doua ghicitoare. Ce gusturi are x? A, a... dupa mutra acra ii plac muraturile. A treia ghicitoare, care le sunt necesitatile. Daca e vorba de necesitati fiziologice, nu sunt asa multe, ghicitoarea e usoara. Dar daca sunt necesitati urbane, se schimba placa, pot apare dexteritati si exchivari, sau asta era din alta ghicitoare. Iar a patra ghicitoare si ultima e daca au sau n-au familie. Da sau ba, are, n-are, nu merge cu fofarlica, in curs de, sau work in progress (hai ca m-am molipsit de la titlu). Ceea ce urmeaza e indiscutabil. Pentru ca observatorul (un fel de Ochila) e dotat cu profesionalism profund. Profesionalismul e amatorism de-a dreptul daca nu e profund. Propun ca toti profesionistii sa li se recunoasca nivelul, daca-l poseda, de profund. Pofesor doctor profund. Psiholog profund. Bucatar profund. Deratizator profund. Ca pana la urma toti avem cate-o profesie, dar oare suntem toti profunzi? Mai departe aflu ca Ochila isi cauta victime. Insa victimele se ascund in marea de oameni. Se pituleaza. Se dosesc care pe unde, se camufleaza si se tainuiesc, poate poate. Acuma, Ochila asta, observatorul, are obiceiurile lui. Prefera subiectii adica. Cu predicatii n-are nimic si nici cu atributii. Pur si simplu, chestie de obtiune sau gust. Si nici nu prefera orice subiecti, ci numai cei care arata o mai evidenta nefericire. Cei care arata o mai neevidenta nefericire nu sunt selectionati, ci mai degraba neobservati. Subiectivism, carevasazica, dar subiectivism profund pentru ca nu alege copii, eventual ii culege, asa cum se explica mai tarziu. Si nici batrani, ca astia si-au trait traiul si si-au mancat malaiul. Decat cu exceptii. Ca nu toti au mancat destul malai. Daca n-au mancat destul malai sunt detectati. Are observatorul sistemul lui de detectare cu arma in mana. Cu care si trage dupa subiecti repetat. Cu arma din mana sau cu ea in mana, ma rog, trage. Dupa ce trage, intotdeauna se opresc doua persoane. Din pricina impactului (profund?)Nu se specifica ce face marea de oameni cand se opresc cele doua persoane intotdeauna, poate-i valureste putin. Ca doar e mare. Ii baga putin la fundul ei profund, cu dexteritate si pe urma isi vede de treaba preumblarii fentand (pardon, eschivand)obstacole urbane. Una din persoanele vizate nu coincide mereu. E greu sa obti mereu mereul. Cu toate ca observatorul e de un profesionalism profund, dar si mereul e mereu, nu te pui cu el. Poti fi tu cat de profund ai fi. Chiar daca tinta e vizata. Nu mai e cale de intors (o data in plus se precizeaza) dauna e provocata. Nu petrecuta si nici infaptuita, se petrece singura fiind provocata. Un provocator de profesie profunda poate provoca ce vrea el, na. Ce urmeaza nu mai important ca nici tragatorului nu-i pasa. Nu conteaza! zice el. Pai? Pai e imposibil sa nimeresti precis daca lumea se misca. Ei, nu se misca, ci eschiveaza cu dexteritate. Ma rog, eu cred ca totusi se misca ca nebuna,fir-ar ale naibii de vremuri! De, urbanitate.