| = "despre necăderea în toamnă" | Alina Livia Lazăr [11.Sep.05 15:15] |
poemă ambientală, Narcisa. destul de nostalgică, în ton cu anotimpul sau... cu lipsa lui. îmi place parfumul lăsat de poem în urma citirii sale, dar se poate ca impresia să fie dată de aportul meu de cititor îndrăgostit de toamnă:) registrul în care se scrie însă, dă poemei îndeajuns credit ca să își merite titlul. am și vers preferat, deci pe care îl consider foarte reușit: "ne-ntâmpinăm cu degetul pe buze presând iluzia că ne suntem autorii tăcerii antitetică e doar gălăgia inimilor" presupunând că m-ai înțeles :), aștept toamna aceea, vie, sigură pe sine, sigură în noi. P.S. Este cumva o formă de a ține piept convențiilor, de a te împotrivi anotimpului, tocmai pentru ca apoi, căderea, renunțarea, abandonarea în anotimp, să fie mai dulci? prietenesc, | |
| = Alinei | Narcisa Turony [11.Sep.05 19:25] |
| Presupunând că ai înțeles că am înțeles:) ies și eu să întâmpin toamna vie și viul toamnei. Mă bucură că ai un vers preferat și că poezia ți s-a transmis parfumată... P.S.:Da, este, nu neapărat pentru a fi mai dulci apoi...pentru a nu fi cădere, pentru a nu fi convențional. Mă bucură popasul, mai ales fiind al tău... | |
| = căderea în toamnă | Elia Ghinescu [11.Sep.05 20:18] |
"Persupunînd că e toamnă" unul rămne mereu cel ciudat îmbrăcat într-un roz care nu mai e la modă cu anotimpul, cu ochii bolnavi de culoare - altă culoare decît cea acceptata de toată lumea. Tot "persupunînd că e toamnă" ne aducem pe lume dimineți reci, cu rătăciri de iubiri, la aceeași cafea - oricum nu mai e la fel,cafeaua toamna are alt gust. Vezi, Ariana, de aceea nu-mi plac mie toamnele, oricîte nunațe ar aduce pe lume - tot atîtea plecări. Melancolie împărțită la doi, unul cu mîinile pe volan, celălalt căutînd la infinit misterul din aceeași nucă. Unul "înainte", celălalt "înăuntru". Frumos, chiar de mie mi se lasă un zîmbet trist... | |
| = nuanțe | Narcisa Turony [11.Sep.05 22:31] |
| Elia, tu ești mai nuanțată în tristețe decât toamna mea...) Ai surprins foarte bine gândurile ce mă trimiteau afară din toamna asta, aproape că ai acoperit întreaga poezie cu comentariul tău. Eu nu pot decât să-ți mulțumesc pentru așa trecere sensibilă, care caută în vers, intuind rădăcinile. Cred că este primul tău semn la mine în pagină, nu l-aș vrea ultimul... În ceea ce privește ,,nuanțele" și ,,toamna", știm amândouă că ai aceleași frământări...să vedem cât de nuanțat o să fie în vers:) | |
| = da | Lucian Mușet [11.Sep.05 22:39] |
| "mâinile mele dezghiocând de mister o nucă" surprinzător finalul acestui poem. o toamnă a presupozițiilor sentimentale, adică o toamnă naturală. se pot spune multe, dar multe vor rămâne doar pentru ideile pe care acest text le naște. plăcută lectură! cu bine, | |
| = da | Narcisa Turony [11.Sep.05 23:49] |
| cred că noi doi citeam și scriam în același timp referindu-ne la aceeași poezie, Lucian...:) Eram sigură că vei acorda o atenție specială finalului poeziei, însă ai reușit și tu să mă surprinzi pe mine cu ,,toamna naturală". Mulțumesc de trecere și deslușirea finală. | |
| = despre necaderea in toamna | Dana Stefan [12.Sep.05 00:33] |
| rozul copt in miez de nuca..sa nu te temi, ca e nepotrivit. toamna e prin definitie, nostalgica, dar cand ajungi sa privesti inainte dedin inspre inauntrul tau, rozul nu mai indulceste anotimpul, ci il exalta. delicate taceri, complicate ganduri.. un poem in care se trage o linie si se aduna.. samburele e miezul inghiocat si se pare ca numai femeii ii e dat sa-i stie gustul.. Linea | |
| = sondand misterul in nuca nevazuta a spiritului marilor plecari | constantinescu constantin [12.Sep.05 01:36] |
| chiar daca toamna aduce cu sine inchiderea in noncomunicare "nu iti pot primi devastarea", eul viseaza marile plecari in cuvantul unei noi evanghelii personale ca o lupta impotriva mortii ce se vesteste, sondand misterul in nuca nevazuta a spiritului mereu tanar si "in dezacord cu vremea", iubind mereu viata: "ochii bolnavi de verde" si noptile de veghe, de arderi fara fum au devenit albe egrete in zbor "noptile mi s-au facut egrete", brese in vastitatea albului pur. sincere felicitari, ariana. | |
| = răspuns | Narcisa Turony [12.Sep.05 02:13] |
| Mai întâi remarc cu bucurie că toți cei pe care i-a adus la mine în pagină poezia asta sunt aici pentru prima dată. Nu că celorlalți nu le-aș duce dorul... Linea, ai tu un fel special de a atinge ideile, oamenii, poezia, un fel parfumat( am rămas cu gândul la ce spunea Alina) de a intui temerile, exaltarea rozului atunci când te îmbibă sau îl îmbibi, de a simți și de a cuprinde, pentru care eu îți mulțumesc. M-a bucurat mult trecerea ta. Domnule Constantin, comentariul dumneavoastră îmi pare o analiză fină și profundă, impecabilă, versurile pe care le-ați menționat au pentru mine o însemnătate aparte. Vă mulțumesc mult, sunt onorată de apreciere și popas, vă mai aștept. | |
| = "sunt în dezacord cu vremea" | Nancy M.Popa [15.Sep.05 02:08] |
| Narcisa, uite ce mi place mie la tine in poezie. Ca este atipica.sau cel putin are tendinta sa reprezinte o iesire din tipare. "presupunand ca-i toamna......cred că voi scrie eu a cincea evanghelie despre necăderea în toamnă", caci iata ,in noi nu este toamna...decat afara...in suflet este o eterna vara,nu? "privești înainte, privesc înăuntru"-asta imi place mie cel mai mult. Mai vin. Toate cele bune. | |
| = acord | Narcisa Turony [15.Sep.05 14:29] |
| Nancy, muțumesc de trecere. Sensibilă și atentă. Ai surprins o tendință. Da, este vară, sau, oricum, nu este toamnă ...:) Te mai aștept. | |